surse poze autori : scoaladelectura.ro și inkygoodness.com
Bună! „Tropice Tâmpe” este o carte scrisă de Florin Bican, ilustrată de Andreea Dobrin Dinu și apărută la editura Arthur. Povestea îl urmărește pe exploratorul Stanley, în vremuri dificile pentru orice explorator: el nu mai are ce explora…
Dar cum face Stanley de ajunge în Kenya, vânând constructori și descoperind meteoriți?…
Stanley este un explorator britanic care, neavând ce explora, își omoară timpul stând într-un fotoliu și opărindu-se cu ceai (e britanic, ce vreți) la o oră fixă, zilnic.
Însă acea zi a fost una specială: poștărița Cristinel i-a livrat exploratorului o telegramă prost scrisă prin care „mombasadorul” Kenyei, cu care a fost coleg de bancă în clasa a patra, îl invită în Africa pentru a rezolva problema distrugerii în masă a vegetației luxoase ecuatoriale – Stanley va lămuri, alături de amici lui anormali, misterul defrișărilor și al betonului din jungle.
Cartea este, din mai multe puncte de vedere, specială. S-ar putea spune că purul ei scop este divertismentul, dat fiind faptul că majoritatea personajelor au adeseori un limbaj foarte simplu, la mișto chiar. Sigur, povestea din carte are introducere, intrigă, punct culminant și toate cele, iar din punct de vedere al scrierii cartea este o satiră.
Replicile nu tocmai rafinate ale personajelor (aici nu mă refer deloc la înjurături), cultura lor generală redusă și aluziile acrișoare la inconvenientele vieții însumează un umor inedit, poate chiar nemaiîntâlnit fiindcă, spre diferență de alte cărți satirice, aceasta se „abține” de la a folosi glume deocheate sau politice. La urma urmei, este de la editura dedicată copiilor…
Acest volum satiric pare să exploreze nostimada naturală a celor „simpli”. Satirizarea a avut însă rolul clar de a duce la o anumită morală, pentru că prin definiție, satira este o scriere în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societății, cu intenții moralizatoare.
Deci chiar dacă cartea pare să fie „fără rost”, se poate învăța din greșelile personajelor. Asta-i destul de tare!
Mi-a plăcut distracția continuă oferită de carte, dar piesa de rezistență a cărții a fost povestea în sine. Cât de minunată este o carte care și-a permis fără nici o problemă să aibă un haz aproape agresiv, alături de o poveste bine alcătuită? Îmi aduc aminte de unele cărți asemănătoare, în care tot efortul autorului părea să fie pus în glume și nu în poveste iar volumul tindea să devină o culegere de glume țicnite și atât.
„Tropice Tâmpe” prezintă însă amestecul perfect între un haz interminabil și o poveste bună. Trebuie să mă abțin de la a vă dezvălui elemente cheie din poveste, deci nu vă povestesc nimic, dar admir modul în care povestea este alcătuită, adică șirul evenimentelor, desigur.
Suspansul aproape că lipsește iar cititorul este mereu relaxat. Chiar dacă uneori protagonistul este în pericol de moarte, cititorul știe că fără protagonist cartea n-ar mai putea continua, așa că nimeni nu se îngrijorează cu adevărat. De asemenea, protagonistul fiind el însuși nostim prin simplitatea lui morală diminuează neintenționat dificultatea situației. Scriind asta, mă gândesc mai ales la partea când Stanley găsește șarpele în tufișuri, în timp ce pândea constructorii din junglă…
Pe scurt, cartea este din cale-afară de amuzantă, iar povestea este bună și aproape relaxantă – eu, unul, așa am simțit-o.
Aici închei recenzia. Pa!
