De ceva timp de-acum voiam să vă povestesc despre o carte intitulată nici mai mult nici mai puțin decât Cum am devenit vrăjitor. Din carnetul unui explorator. Cartea a fost scrisă de Alexandru N. Stermin, are ilustrații realizate de Mădălina Surducan și a apărut la editura Humanitas.
Autorul nu este la prima lui carte de popularizare a științei, a primit chiar și un premiu pentru asta, însă până acum a scris doar pentru adulți.
Cartea despre care vă voi vorbi astăzi este scrisă de un biolog călător ajuns vrăjitor. Cum anume s-a întâmplat acest lucru? Ei bine, pentru a afla ar trebui să parcurgeți cele aproximativ 110 pagini de povești. Am spus povești? Păi, nu este o carte de știință? vă veți întreba voi. Da și nu (numai). Aceasta este o carte cu informații. Așa se numesc cărțile unde știința este împletită cu povestea – știința este povestită, cum ar veni – sau povestea conține multe informații științifice iar acestea sunt evidențiate ca atare în carte.
Oricum am lua-o, să nu uităm cel mai important lucru: această carte este scrisă de un vrăjitor.
Un vrăjitor, ne explică autorul, este o persoană care caută să înțeleagă natura și oamenii pentru ca astfel să-i poată proteja și reuni. „(…) atunci când înțelegi lumea, poți să treci cu privirea dincolo de aparențe, vezi nevăzutul, și asta te face vrăjitor.”
Dacă nu ești deja prins și intrigat de titlul cărții, de posibilitatea de a deveni tu însuți vrăjitor, atunci îți mai spun că în capitolele acestei cărți sunt descrise mai multe călătorii și în orice călătorie, se știe, există măcar un dram de aventură. Ei bine, în cartea aceasta există mai mult decât un dram de aventură. Sau cum numești tu să ai o cameră a ta într-o clădire înconjurată de copaci dintre cele mai vechi și mai gigantice specii de pe Terra (unele specii au cunoscut chiar și dinozaurii); să mergi prin păduri dese unde să-ți faci drum cu maceta printre liane și unde te poți trezi oricând înconjurat de făpturi negre cu ochii roși; să descifrezi credințe populare sau obiceiuri agricole de demult; să cauți pasărea-dragon ori lighioana cu trei ochi; să faci experimente în mijlocul mlaștinii sau să studiezi cranii ?….
Combinația de aventură și cunoaștere este, într-adevăr, una foarte atrăgătoare. Iar o poză cu o mică urmă de sânge pe picior înflăcărează și mai mult imaginația și stârnește la fel de eficient curiozitatea unui cititor de șapte ani.
Pe de altă parte, autorul este și un vrăjitor al cuvintelor. Frazele sale curg melodios, cu o tonalitate caldă, care adoarme ușor impulsurile de răzvrătire împotriva stilului sfătos și atotștiutor prezent pe alocuri în carte. Aflăm de pe site-ul editurii că autorul a absolvit (și) un masterat de filosofie. Toate acestea fac din această carte una potrivită pentru a fi citită cu voce tare.
Unde nu mai pui că are multe poze, aproape la fiecare pagină, iar acolo unde nu sunt poze sunt ilustrații.
Cu toate acestea îmi pare o carte mai potrivită pentru vârsta de 9+ ani. Lungimea frazelor, întorsătură acestora, micile doze de filozofie și sfaturi de viață face ca textul să mențină mai greu atenția cititorului de șapte-opt ani.
Una peste alta, vă recomand călduros această carte pe care o notez cu 4/5.
Cartea fost pusă la dispoziție de editura Humanitas.
Sursă poză autor: www.biogeo.ubbcluj.ro
