sursă poză autor nocloo.com
Să mergi într-un loc frumos unde să construiești ceva nou și să orânduiești totul după cum îți dorești, unde să râzi cu prietenii tăi și, dacă e musai, să plângi dar tot cu ei. Este ceva care fascinează în orice început: posibilitatea, depășirea dificultăților, promisiunea de mai bine. Iar acest lucru este valabil și pentru micii cititori. Dar să nu mă credeți pe cuvânt ci, pur și simplu, puneți-le la îndemână cartea Regele Babar, de Jean de Brunhoff, tradusă de Vlad Russo la editura Arthur și veți vedea ce se întâmplă.
Apărută pentru prima oară în 1933, Regele Babar face parte dintr-o serie renumită de cărți pentru copii despre un pui de elefant rămas orfan, adoptat apoi ajuns rege. Ideea poveștii aparține soției ilustratorului, Cécile de Brunhoff, care spus-o pentru prima oară copiilor săi înainte de somn. Iar prima carte din această serie este L’Histoire de Babar, le petit élèphant (Povestea lui Babar, micul elefant) care poate fi vizionată sub formă de piesă de teatru, nefiind încă tradusă și publicată în limba română.
Ideea poveștii atrage copiii ca un magnet; probabil ei nu vor folosi termeni precum întemeiere de oraș, societate nouă, dar vor fi sensibili la apelul pe care cartea îl face la nevoia lor de organizare a mediului înconjurător, de armonie, de a vedea adresate spaimele lor, precum și de speranță.
Povestea curge lin și melodios, într-un stil naiv, fără idei forțate. De aici impactul pe atât de puternic, pe cât de neașteptat, pe care îl are cartea când descoperi în rândurile scrise de mână, idei de genul celor pe care probabil le-ai scrie pe lista „Care sunt cele mai importante cinci idei pe care vreau să le transmit copilului meu”. După ce vei închide cartea te va urmări amintirea nopții agitate petrecută de un Rege Babar îngrijorat pentru prietenii săi și a imaginii pe care acesta o vede în vis de la fereastra sa.
Ceea ce este minunat este că toate acestea vor fi citite din ilustrațiile luminoase, delicate și totodată detaliate. Autorul utilizează albul paginilor mari pentru contrast, eliminând limita dintre acesta și desene, personaje sau, din contră, incluzându-l în interiorul lor; creează un joc de descoperire prin poziționarea diferită a ilustrațiilor pe aproape fiecare pagină și folosește tehnica benzilor desenate pentru a accentua umor sau a transmite suspansul.
Rezultatul a fost unul cum nu se mai văzuse la apariția cărții și continuă să captiveze și astăzi.
Aceasta este o carte pentru copii: folosește pe alocuri cuvinte mai puțin uzuale; dă ocazia să exersezi numărătoarea până la zece, să înveți un nou limbaj secret și să vorbești despre profesii; este o poveste cu elefanți, pentru iubitorii acestor animale dar și pentru cei în căutare de animale preferate; este o carte din care nu lipsește umorul.
Este, de asemenea, o carte despre o posibilă orânduire socială mai echitabilă, despre o societate unde poveștile și muzica, sculptura, pictura sau teatrul sunt pe picior de egalitate cu celelalte profesii (chiar visarea își are rolul ei), despre descurajare atunci când totul pare să meargă din rău în mai rău, și este și o oportunitate, cred eu, de a vorbi despre colonialism.
Carte pusă la dispoziție de editura Arthur.