Fire de aur subțire: Curaj de șoricel 

Un peștișor și un șoricel devin prieteni buni inventând jocuri care să li se potrivească și ajutându-se când este nevoie. Dar aceasta ar fi o poveste prea simplă și probabil plictisitoare în lipsa unor personaje înspăimântătoare (pentru celelalte personaje din carte, voi nu vă faceți griji, dragi copii, pentru că totul e doar o poveste).

Petarde și pocnitori – În așteptarea lui Moș Crăciun

O poezie-satiră ascultăm și citim în seara asta. Se potrivește de minune – nu-i așa? – cu atmosfera acestui final de an. O poezie ca să ne destindem. O poezie care să ne distragă. O poezie ca să ne exprime emoția. O poezie să ne ascuțim spiritul. O poezie care să ne hrănească vigilența.

Iazul – În așteptarea lui Moș Crăciun

Povestea din această seară mi-a adus aminte de o întâmplare de acum câțiva ani, când voluntar într-o campanie de strâns gunoaie de prin natură, am mers într-o pădurice unde am umplut un sac cu sticle dintr-un firicel de apă pe care un copil de cinci ani l-ar fi sărit ușor.
Iazul nu este o poveste despre ecologie, cel puțin nu despre asta este vorba în prim plan, însă cred că te poate duce cu gândul și la această temă.

Cei trei purceluși – În așteptarea lui Moș Crăciun

Au fost odată trei purceluși care și-au construit câte o casă. Primul și-a construit casa din paie, al doilea din lemn și al treilea din cărămidă. Curând i-a vizitat lupul. Scopul vizitei nedeclar, însă sigur nu avea gânduri bune. Altfel nu înțeleg de ce purcelușii au fost atât de speriați.

Loc, loc, în bârlog – În așteptarea lui Moș Crăciun

Un urs și-a pierdut simțul de orientare. Na, poznă! Și acum nu-și mai găsește bârlogul. Are nevoie de ajutor să-și găsească casa. Pentru că toate celelalte locuri unde nimerește nu sunt nici ale sale, nici pe măsura sa și atunci nu rămâne decât să pornească cu toții în căutarea bârlogului ursului.