Dezideriu acceptă propunerea prietenului său saș de a mai juca un ultim joc înainte de a pleca acașă. Știe că acesta „este atât de singur încât este dispus mereu la orice zburdălnicie”. Așa că pune capul și începe să numere, în timp ce toți prietenii săi se ascund. Nu-și face griji pentru că îi va găsi repede – știe deja după pași unde să-i caute – și astfel va ajunge la timp acasă.
O poveste întârziată – În așteptarea lui Moș Crăciun
Să înceapă povestea, dar. Noi suntem pregătiți. Cum, nu începe nimeni încă? Hm! Poate că povestitorul este timid, poate i s-au rupt pantaloni, poate că are trac de scenă. O fi blocat în trafic? Păi, cum, ne-a chemat până aici și acum nu ne spune nimeni povestea?
Miorlau și Cuțulache. Cu bicicleta până la Lună – În așteptarea lui Moș Crăciun
Miorlau și Cuțulache. Cu bicicleta până la Lună te atrage cu povestea unei relații armonioase între două personalități complementare. Miorlau care alege să văruiască casa în albastrul cerului, tânjește la o cutiuță muzicală sau la o bicicletă cu care să meargă pe poteca argintie pe care luna o aruncă pe apa iazului, tocmai până la lună. Și Cuțulache care își lucrează conștiincios grădina de zarzavaturi, repară ferestrele ca să nu intre frigul iarna; tot el iubește mirosul pământului, răsăritul soarelui și iarba deasă. Diferiți dar nu chiar atât de diferiți.
Iazul – În așteptarea lui Moș Crăciun
Povestea din această seară mi-a adus aminte de o întâmplare de acum câțiva ani, când voluntar într-o campanie de strâns gunoaie de prin natură, am mers într-o pădurice unde am umplut un sac cu sticle dintr-un firicel de apă pe care un copil de cinci ani l-ar fi sărit ușor.
Iazul nu este o poveste despre ecologie, cel puțin nu despre asta este vorba în prim plan, însă cred că te poate duce cu gândul și la această temă.
Povestea lui Nter – În așteptarea lui Moș Crăciun
Pentru seara aceasta am pregătit pentru voi o poveste foarte interesantă. Este povestea lui Nter, un roboțel ca toți roboțeii cu toate șuruburile acasă, care locuiește pe strada Piuliței. El lucrează la marea fabrică din cartierul Oțelului. Acolo are o muncă repetitivă și oarecum monotonă. Momentul său preferat al zilei este când, la sfârșitul programului, se urcă pe acoperiș de unde ascultă forfota orașului și îi vede pe ceilalți roboței alergând în toate părțile.
Fiica tărâmului înzăpezit – În așteptarea lui Moș Crăciun 15 – ediția a IV-a
Fiica tărâmului înzăpezit este o fată care știe că traiul ei depinde de viața locului unde trăiește, a animalelor și plantelor care o înconjoară.
Fii tu însuți – În așteptarea lui Moș Crăciun
Fii tu însuți este o poveste scrisă la persoana întâi a unei celebrități – o gorilă șic, invidiată de multă lume, care trăiește pe malul mării, „într-o casă atât de mare încât mulți nici măcar n-ar reuși să viseze la ea”.
Votați Lupul! – În așteptarea lui Moș Crăciun
Animalele fermei trebuie să-și aleagă din nou șeful. De obicei candidații sunt locuitori ai fermei, animale pe care toată lumea le știe, însă de data aceasta există un personaj necunoscut care candidează. El pare prietenos, este frumos și face glume bune. Toată lumea este extaziată.
Ursulețul și albinele – În așteptarea lui Moș Crăciun
„Ursulețul roșu tocmai s-a trezit dintr-un somn lung.” Așa începe textul poveștii din această seară. De ce am spus textul poveștii? Pentru că povestea a început probabil încă de când copilul a ales cartea de pe raft ori de când părintele și copilul împreună au studiat coperta.
Cei trei purceluși – În așteptarea lui Moș Crăciun
Au fost odată trei purceluși care și-au construit câte o casă. Primul și-a construit casa din paie, al doilea din lemn și al treilea din cărămidă. Curând i-a vizitat lupul. Scopul vizitei nedeclar, însă sigur nu avea gânduri bune. Altfel nu înțeleg de ce purcelușii au fost atât de speriați.