Nea Fier-Vechi este o poveste de familie, despre Africa, animale sălbatice, o călătorie pe mare și mult neprevăzut. (…) Kalle, cel care ne va povesti toată întâmplarea, primește vestea neașteptată că urmează să stea câteva zile la unchiul său. Deși asta înseamnă că trebuie să-și părăsească camera de la subsol, unde-și petrece timpul liber și de unde nu-i place să fie deranjat, băiatul este entuziasmat de idee.
Fire de aur subțire: Curaj de șoricel
Un peștișor și un șoricel devin prieteni buni inventând jocuri care să li se potrivească și ajutându-se când este nevoie. Dar aceasta ar fi o poveste prea simplă și probabil plictisitoare în lipsa unor personaje înspăimântătoare (pentru celelalte personaje din carte, voi nu vă faceți griji, dragi copii, pentru că totul e doar o poveste).
Fire de aur subțire – Cofetăria
Cofetăria este povestea unei familii care se pregătește să primească în rândurile sale un nou membru. Clara, o fetiță de patru ani, recent adoptată, urmează să-și întâlnească pentru prima dată bunicul la evenimentul de sărbătorire a o sută de ani de funcționare a Cofetăriei.
Fire de aur subțire – Băiatul și balena
Nimic nu se compară cu furtunile de vară. Sunt teribile. Mai ales cele pe mare. A doua zi plaja devine un loc care ascunde tot felul de descoperiri. Unele sunt încântătoare, altele misterioase. Iar uneori poți descoperi adus de furtună un prieten. Când acest lucru se întâmplă în lungile ore ce trec între plecarea părinților la serviciu și întoarcerea lor, atunci ai o poveste despre alinare, prietenie și curaj.
Lia, fetița-frunzuliță-de-stejar – În așteptarea lui Moș Crăciun
De data aceasta este povestea unei fetițe-frunză-de-stejar și a etapelor pe care aceasta le parcurge pentru a-și lua la revedere de la locul pe care îl considerase până atunci casa ei, o dată cu venirea toamnei.
Petarde și pocnitori – În așteptarea lui Moș Crăciun
O poezie-satiră ascultăm și citim în seara asta. Se potrivește de minune – nu-i așa? – cu atmosfera acestui final de an. O poezie ca să ne destindem. O poezie care să ne distragă. O poezie ca să ne exprime emoția. O poezie să ne ascuțim spiritul. O poezie care să ne hrănească vigilența.
Nemaipomenita întâmplare a pripitei Ena – În așteptarea lui Moș Crăciun
O buburuză se naște cu „o mică fisură în ADN” și notă copilăria ei așteaptă ca acel ceva diferit să dispară. La școală colegii ei se feresc de ea, de frică să nu fie ceva contagios, iar ei nu-i rămâne altceva de făcut decât să învețe și să citească pe rupte.
Fratele fraților rătăcitori – În așteptarea lui Moș Crăciun
Dezideriu acceptă propunerea prietenului său saș de a mai juca un ultim joc înainte de a pleca acașă. Știe că acesta „este atât de singur încât este dispus mereu la orice zburdălnicie”. Așa că pune capul și începe să numere, în timp ce toți prietenii săi se ascund. Nu-și face griji pentru că îi va găsi repede – știe deja după pași unde să-i caute – și astfel va ajunge la timp acasă.
O poveste întârziată – În așteptarea lui Moș Crăciun
Să înceapă povestea, dar. Noi suntem pregătiți. Cum, nu începe nimeni încă? Hm! Poate că povestitorul este timid, poate i s-au rupt pantaloni, poate că are trac de scenă. O fi blocat în trafic? Păi, cum, ne-a chemat până aici și acum nu ne spune nimeni povestea?
Miorlau și Cuțulache. Cu bicicleta până la Lună – În așteptarea lui Moș Crăciun
Miorlau și Cuțulache. Cu bicicleta până la Lună te atrage cu povestea unei relații armonioase între două personalități complementare. Miorlau care alege să văruiască casa în albastrul cerului, tânjește la o cutiuță muzicală sau la o bicicletă cu care să meargă pe poteca argintie pe care luna o aruncă pe apa iazului, tocmai până la lună. Și Cuțulache care își lucrează conștiincios grădina de zarzavaturi, repară ferestrele ca să nu intre frigul iarna; tot el iubește mirosul pământului, răsăritul soarelui și iarba deasă. Diferiți dar nu chiar atât de diferiți.