Basmul „Cenușăreasa”, în varianta Fraților Grimm, poate fi orice, mai puțin o poveste în care o tânără fată așteaptă să fie salvată de un prinț. Este, mai degrabă, o poveste despre identitate, despre schimbare, despre maturizare. Fiecare personaj al basmului are o semnificație proprie, menită să potențeze, în final, evoluția tinerei eroine. În plus, această versiune are ceva ce-mi place în mod deosebit și anume libertatea de decizie pe care i-o lasă Cenușăresei, împuternicind-o și conferindu-i un plus de autonomie foarte agreabil așteptărilor din timpurile noastre.
De ce ne place povestea atât de mult?
Am crezut întotdeauna că sunt eu mai înclinată spre a mă lăsa atrasă de ficțiune, că sunt mai visătoare. Ce revelație să citesc „Animalul povestitor: cum ne fac poveștile oameni” – scrisă de Jonathan Gottschall și tradusă de Smaranda Nistor la Editura Vellant în anul 2019 – și să aflu că există explicații biologice pentru această atracție și că, în plus, ficțiunea are o funcție mai mult decât pragmatică de pe urma căreia beneficiem cu toții.
Oamenii, cărțile și copiii
Pe 17 noiembrie, la Biblioteca Românească Olanda din cadrul proiectului Huis van Alle Talen – Openbare Bibliotheek Amsterdam Oosterdok, a fost despre implicare, comunitate, identitate.
Băieții citesc această carte
”Am fost întrebate dacă va urma o carte ”Povești de seară pentru băieți rebeli” și am spus nu, pentru că aceasta este cartea pentru băieți.” Francesca Cavallo, Talks at Google.
Cine este „cel mai frumos”?
În cadrul evenimentului Săptămâna Cărții la Școala Românească din Amsterdam a avut loc lansarea celui de-al 15-lea număr al revistei ilustrate pentru copii Fabulafia într-o atmosferă care a împletit profesionalismul organizatorilor, interesul părinților și fascinația unor degete mici ocupate să răsfoiască cărți bune.
De ce nu-mi place mie Pippi Șosețica?
Amuzantă, plină de istorisiri creative, sentimentală, incomodă prin ușurința cu care chestionează în mod direct lumea adulților, curs de mindfullnes, ghid de joacă, pledoarie pentru autenticitate și enumerarea poate continua.
Destupătorul de Sticle din Ocean – un poem despre conectare
Mărturisesc că povestea m-a atras așa cum o oră de privit marea în timp ce iei încă o linguriță de tort ar atrage un părinte al unui copil în vârstă de un an și șase luni. Când am citit-o prima dată am trăit un intens moment de reconectare cu mine însămi.
Muzicanții din Bremen – un basm despre schimbare
Relevanța unui basm despre transformările interioare ale omului la vârsta senectuții rezidă în aceea că pe copii, în ciuda a ceea ce adulții ar putea crede, îi preocupă de asemenea soarta celor dragi – a părinților, a bunicilor. Copiii au nevoie să știe că aceștia vor fi bine, vor fi fericiți în viitor(ul îndepărtat sau mai puțin îndepărtat), dar mai ales că aceștia știu să fie bine.
O poveste de iubire – o poveste despre cum să crești mare
Elefănțelul Mo este fiecare copil care s-a simțit singur și pierdut după plecarea mamei. Și ce copil nu se simte astfel? Dar el este un elefănțel curajos care ne învață cum să creștem mari, cum să ne facem prieteni. Să-l urmăm!
Vrăjitorul din Oz – o poveste pentru mari și mici
Dorothy (…) alege să cunoască lumea cu inima și își pune în slujba acesteia inteligența și curajul ei.