Miorlau și Cuțulache. Cu bicicleta până la Lună te atrage cu povestea unei relații armonioase între două personalități complementare. Miorlau care alege să văruiască casa în albastrul cerului, tânjește la o cutiuță muzicală sau la o bicicletă cu care să meargă pe poteca argintie pe care luna o aruncă pe apa iazului, tocmai până la lună. Și Cuțulache care își lucrează conștiincios grădina de zarzavaturi, repară ferestrele ca să nu intre frigul iarna; tot el iubește mirosul pământului, răsăritul soarelui și iarba deasă. Diferiți dar nu chiar atât de diferiți.
Iazul – În așteptarea lui Moș Crăciun
Povestea din această seară mi-a adus aminte de o întâmplare de acum câțiva ani, când voluntar într-o campanie de strâns gunoaie de prin natură, am mers într-o pădurice unde am umplut un sac cu sticle dintr-un firicel de apă pe care un copil de cinci ani l-ar fi sărit ușor.
Iazul nu este o poveste despre ecologie, cel puțin nu despre asta este vorba în prim plan, însă cred că te poate duce cu gândul și la această temă.
Divina comedie. Primul pas în pădurea întunecată – În așteptarea lui Moș Crăciun
Poetul Dante Aligheri călătorește pe tărâmul morților, vizitează pe rând Infernul, Purgatoriul și Paradisul. Despre asta este vorba, pe scurt în Divina comedie.
Când citești aceste rânduri, parcă ai o idee de ce s-a numit oare „divina”. Dar cum se explică „comedie”? Această întrebare și multe altele le-a avut și autorul Daniele pe când avea 9 ani și a auzit pentru prima dată de această călătorie.
Povestea lui Nter – În așteptarea lui Moș Crăciun
Pentru seara aceasta am pregătit pentru voi o poveste foarte interesantă. Este povestea lui Nter, un roboțel ca toți roboțeii cu toate șuruburile acasă, care locuiește pe strada Piuliței. El lucrează la marea fabrică din cartierul Oțelului. Acolo are o muncă repetitivă și oarecum monotonă. Momentul său preferat al zilei este când, la sfârșitul programului, se urcă pe acoperiș de unde ascultă forfota orașului și îi vede pe ceilalți roboței alergând în toate părțile.
Fiica tărâmului înzăpezit – În așteptarea lui Moș Crăciun 15 – ediția a IV-a
Fiica tărâmului înzăpezit este o fată care știe că traiul ei depinde de viața locului unde trăiește, a animalelor și plantelor care o înconjoară.
Fii tu însuți – În așteptarea lui Moș Crăciun
Fii tu însuți este o poveste scrisă la persoana întâi a unei celebrități – o gorilă șic, invidiată de multă lume, care trăiește pe malul mării, „într-o casă atât de mare încât mulți nici măcar n-ar reuși să viseze la ea”.
Votați Lupul! – În așteptarea lui Moș Crăciun
Animalele fermei trebuie să-și aleagă din nou șeful. De obicei candidații sunt locuitori ai fermei, animale pe care toată lumea le știe, însă de data aceasta există un personaj necunoscut care candidează. El pare prietenos, este frumos și face glume bune. Toată lumea este extaziată.
Ursulețul și albinele – În așteptarea lui Moș Crăciun
„Ursulețul roșu tocmai s-a trezit dintr-un somn lung.” Așa începe textul poveștii din această seară. De ce am spus textul poveștii? Pentru că povestea a început probabil încă de când copilul a ales cartea de pe raft ori de când părintele și copilul împreună au studiat coperta.
Cei trei purceluși – În așteptarea lui Moș Crăciun
Au fost odată trei purceluși care și-au construit câte o casă. Primul și-a construit casa din paie, al doilea din lemn și al treilea din cărămidă. Curând i-a vizitat lupul. Scopul vizitei nedeclar, însă sigur nu avea gânduri bune. Altfel nu înțeleg de ce purcelușii au fost atât de speriați.
Loc, loc, în bârlog – În așteptarea lui Moș Crăciun
Un urs și-a pierdut simțul de orientare. Na, poznă! Și acum nu-și mai găsește bârlogul. Are nevoie de ajutor să-și găsească casa. Pentru că toate celelalte locuri unde nimerește nu sunt nici ale sale, nici pe măsura sa și atunci nu rămâne decât să pornească cu toții în căutarea bârlogului ursului.