Personajul principal al cărții despre care voi vorbi astăzi la Fire de aur subțire mi-a amintit de o altă poveste, reală de data aceasta, la care nu mă mai gândisem de mult. Cartea se numește Nea Fier-Vechi iar unul dintre personajele ei, cu același nume, are câteva lucruri în comun cu bunicul meu sau tata-mare, cum îi spuneam.
Mai mare decât majoritatea camerelor din casă, magazia bunicilor mei adăpostea legume îngropate în nisip, saci de porumb boabe, grâu și făină, o ladă cu mălai, butoaie cu murături, un cuier, lăzi cu sticle și borcane, o scară care ducea către pod și un dulap. Dulapul negru, din lemn nu avea uși, iar pe rafturile de jos erau așezate cutii grele cu unelte de fier, în mare parte ruginite.
Acestea erau singurele mărturii ale anilor în care tata-mare lucrase la un punct de colectare fier vechi, de unde strânsese uneltele și le adusese acasă. Nu-mi amintesc să-l fi văzut folosind el însuși aceste unelte. De fapt, nu cred că l-am văzut vreodată meșterind ceva prin curte ori prin casă. Acesta era domeniul bunicii.
În schimb tata-mare nu ieșea niciodată pe poartă altfel decât la cămașă și costum, cu pantofii bine lustruiți, pălărie pe cap și cu obrazul proaspăt ras. El este persoana pe care am văzut-o cel mai des în copilăria mea citind. Era abonat la ziar și-l citea cu regularitate.
Punctul de fier vechi fusese, cel mai probabil, un loc de muncă forțat de împrejurări sau de sistem datorită familiei din care provenea.
Nea Fier-Vechi este o poveste de familie, despre Africa, animale sălbatice, o călătorie pe mare și mult neprevăzut.
Nea Fier-Vechi este imaginată, scrisă și ilustrată de Jan Lööf, tradusă de Andreea Caleman și apărută la editura Portocala Albastră.
Jan Lööf are traduse în limba română două dintre cărțile sale, ambele apărute la editura Portocala Albastră: Nea Fier-vechi și Povestea mărului roșu.
Cartea poate fi găsită și aici. Alte cărți de la editura Portocala albastră au fost recenzate aici.
Nea Fier-Vechi este o poveste de familie, despre Africa, animale sălbatice, o călătorie pe mare și mult neprevăzut, pe care o recomand ca fiind pentru copii multilingvi de la 4 la 11 ani. Conține multe detalii care fac din lectura ei o experiență interesantă încă, consider eu, pentru cititorii multilingvi de 8+ ani, a căror limbă română nu este foarte puternică și care pot găsi în continuare, în poveste, subiecte potrivite intereselor lor.
Kalle, cel care ne va povesti toată întâmplarea, primește vestea neașteptată că urmează să stea câteva zile la unchiul său. Deși asta înseamnă că trebuie să-și părăsească camera de la subsol, unde-și petrece timpul liber și de unde nu-i place să fie deranjat, băiatul este entuziasmat de idee. Unchiul Nils sau nea Fier-Vechi, cum i se mai spune, mereu meșterește ceva și are multe idei. De data aceasta ideea lui este să construiască un vapor cu aburi cu care să ajungă apoi nici mai mult nici mai puțin decât în Africa. Aventura asta, Kalle sigur nu o va pierde. Dar ce vor spune părinții și cât va dura călătoria? La aceste întrebări și la multe altele, puteți afla răspunsul doar citind cartea.
Ce vă pot spune eu este că în timpul lecturii mele, am căpătat o senzație stranie de familiaritate, ca și cum ceva sau cineva din carte îmi era foarte cunoscut. Și cu toate că v-am povestit mai devreme despre tata-mare, nu acesta a fost primul meu gând.
Un anumit iz hemingwayan și în același timp te duce cu gândul la personajele create de Jules Verne
Apoi studiind mai atent cartea am descoperit mult mai multe lucruri decât mi-aș fi putut închipui, lucruri cu care m-am conectat de parcă ar fi făcut deja parte din mine însămi. Aceasta este magia pe care stilul de scris și de ilustrat povești al lui Jan Lööf o crează în jurul cărților sale. Adăugați și un ton aproape sec, un umor hâtru și un fir narativ care trece prin text și ilustrație în același timp și este posibil să vă faceți o idee.
Dar să revenim la familiaritate. Uitați-vă cu atenție, de exemplu, la coverul acestui articol. Observați oare vreo asemănare între chipul autorului și cel al personajului de pe coperta cărții?
Și, dacă ați deschis cartea, priviți cu atenție pereții camerei lui Kalle. Este posibil să nu puteți spune din prima, însă cu un mic efort de cercetare veți remarca afișul care seamănă izbitor cu poza celor trei personaje principale din TV-show-ul Tartan, în care însuși Jan Lööf a jucat rolul unuia dintre cei trei marinari deveniți brutari.
Iar analogiile nu se opresc aici.
Interiorul casei lui nea Fier-Vechi este o combinație între atelier de lucru și camera unui burlac – cu castron cu pipe la îndemână, rafturi cu cărți și chiar două arme de vânătoare agățate în cuie, aproape de tavanul înalt.
Acestea din urmă dar și atracția pe care pare să o exercite continentul african și animalele acestuia asupra lui Nea Fier-Vechi oferă un anumit iz hemingwayan întregii povești. Și în același timp te duce cu gândul la personajele create de Jules Verne și la aventurile imaginate de acesta, în care atâția nepoți și unchi au pornit în călătorii mai puțin obișnuite.
Într-un univers ficțional, Kalle reprezintă gândirea critică care însoțește cititorul pe parcursul poveștii din chiar interiorul ei.
Un alt personaj al poveștii este moș Piatră-de-Moară, pe care vă las să-l descoperiți singuri, spunându-vă doar atât: este pasionat de experimente, magie și iubește muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart; înfățișarea sa este de asemenea foarte familiară; și îl cheamă Frank.
Acesta joacă un rol important în realizarea călătoriei. Este cel care poate căra singur roata de moară necesară pentru construirea vaporului cu aburi. Și, de asemenea, este cel care poate asigura ajungerea în Africa, cu puterile sale magice.
Pe de altă parte, Kalle este la vârsta la care caută singurătatea pentru a-și petrece timpul în propriul său univers, vârsta în care dorința de aventură se îmbină cu spiritul de observație și considerația pentru cei dragi.
Kalle e circumspect cu ideea unchiului său de a călători spre Africa cu barca de lemn transformată în vapor cu aburi, dar nu spune nimic pentru a nu-l dezamăgi. El se îndoiește și de puterile magice ale lui Frank, deși vor fi momente în care nu va ști ce să mai creadă.
Scepticismul său echilibrează latura visătoare a unchiului și convingerea lui moș Piatră-de-Moară că practicile sale oculte vor da rezultate.
Astfel, într-un univers ficțional, Kalle reprezintă gândirea critică care însoțește cititorul pe parcursul poveștii, oricât de năzdrăvană ar deveni aceasta, din chiar interiorul ei.
Dacă v-am făcut curioși, nu uitați să-mi spuneți și mie cum vi s-a părut, ce v-a plăcut și dacă este ceva ce nu v-a plăcut la această carte.
Sursă poză autor: aftonbladet(punct)se
