Pericol la mare! – În așteptarea lui Moș Crăciun

Cadouri. Ce cadouri vrem să primim? Ce cadouri dăruim? Ceva scump, ceva greu de găsit, ceva subtil, ceva la care nici persoana căreia i-l dăruim nu îndrăznește să viseze? O jumătate de oră în plus de somn? Un skateboard cu șarpe pe el? O piatră roșie cu formă interesantă? Un card de pupicei, nu la trei ani, nu la cinci ci la opt ani?

Este nevoie de multă atenție și inspirație pentru a găsi cadoul potrivit. Și bineînțeles este nevoie și ca persoana care îl primește să acorde atenție efortului celui care pregătește darul. 

Poate ați observat că în ultimele seri a crescut vârsta cititorilor noștri și de aceea m-am gândit că este sigur să vorbim între noi despre a dărui și a primi, în așteptarea lui Moș Crăciun.

Cum ar fi dacă ați primi, aproape în mijlocul iernii, cadou o excursie la mare? Numai închipuiți-vă: albastru cât vedeți cu ochii, nisip fierbinte și soare strălucitor. În sfârșit vă numărați printre cei care iarna se duc la mare și vara la schi. Ar fi interesant, nu?

Dacă există vreun cârcotaș care ar spune acum că el preferă zăpadă, îi spunem: și noi. Deci ce spuneți să mai așteptăm împreună un pic, poate vine și zăpada? Cine-i mai nerăbdător, poate să plece în căutarea ei. Oricum excursia la mare este asigurată cu povestea pe care o recomandăm în seara asta.

Pericol la mare! este titlul poveștii. Este imaginată și scrisă de Raluca Poenaru și apărută la editura Arthur

Despre ce credeți voi că este vorba? Despre mare, bineînțeles. Despre niște copii, poate – dacă tot vorbim despre o carte pentru copii. Și despre un pericol? Brrr, oare despre ce pericol poate fi vorba?

Pericol la mare! Face parte dintr-o serie de cărți, acesta fiind cel de-al doilea volum. În serie mai sunt alte două volume.

Povestea începe cu prezentarea unuia dintre personajele principale – nu vă dezvălui numele său. Aceste este „un tip rău. Pe mine să nu mă luați cu din astea, că de ce l-am pocnit pe nu știu care, că de ce i-am rupt rigla sau capul, că nu înghit așa ceva. Eu nu le am p-astea cu mila. Sau cu răbdarea.”

Este un început destul de abrupt, nu vi se pare? Ce mi se pare interesant este că după o așa prezentare, pe parcursul poveștii tipul pare de-a dreptul sensibil și total rezonabil. Aproape că l-aș da ca model de comportament mai ales în legătură cu fetele. Nu vă gândiți la lucruri siropoase ori cavalerești. Ci la aprecieri pozitive legat de comportamentele și reacțiile fetelor din anturajul său.

Adulții nu au parte de același tratament însă, poate doar din când în când. Probabil ăsta este și un alt semn că vârsta personajelor, la fel ca și a cititorilor, a crescut, intrând de-a binelea în adolescență. 

Sper că v-am stârnit interesul și v-am convins să citiți această carte. Dacă aveți nevoie de încă un argument, atunci vă invit să ascultați lectura din înregistrarea de mai jos realizată de Ionelia și Ștefan Stoica, editată de Simona Popa și publicată cu acordul editurii Arthur.

Cartea poate fi împrumutată de la Biblioteca Cărți pentru Matei, din Hoofddorp, Regatul Țărilor de Jos.

Pe mâine seară!   

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *