Max și minicavalerii – În așteptarea lui Moș Crăciun

Acum pregătirile pentru sărbători ar trebui să fie în toi. După pomul de Crăciun, repetatul colindelor, ornamentele de prin oraș, despre care am tot pomenit, urmează mâncarea. Despre cadouri vorbim mâine. În seara aceasta vorbim despre mâncare. Aceasta este și tema primului capitol al poveștii din această seară, așa că mi se pare potrivit.   

Astăzi vom cunoaște niște trubaduri. Mai bine zis un trubadur și pe ucenicul său. Care nu vrea să se facă trubadur ci cavaler. Și care nu este ucenic, ci ucenică, dar are un nume care te duce în eroare. Măcar câteva capitole. Totuși să nu precipităm lucrurile și să revenim la mâncare și la trubaduri. 

Trebuie să recunosc că recitind – înainte de a scrie aceste rânduri – primul capitol am avut un sentiment de deja-vu. Pe de o parte m-am identificat cu ucenica care voia să fie cavaler. Da, așa gândeam și eu când eram de-o vârstă cu tine!, mi-am zis.  În același timp m-am identificat și cu unchiul trubadur. Cam prea mult, aș putea spune. 

Sunt curioasă voi cu cine vă veți identifica? Ce personaj vă va lua cu el în poveste sau din contră ce personaj veți lua cu voi din cartea pe care o vom citit în această seară.

Ca să intrați în atmosferă, trebuie să vă gândiți la mâncare. Ce ați vrea să mâncați? Ce mâncare ați pregătit? Ați putea oare să pregătiți această rețetă și dacă ați trăi pe vremurile personajelor? Ce credeți că ar spune ele dacă le-ați invita la masă? Oare le-ar plăcea mâncarea? Atâtea întrebări și atâtea lucruri pe care am vrea să le aflăm despre eroi noștri!

Max și minicavalerii se numește cartea pe care o recomandăm în această seară. Este imaginată, scrisă și ilustrată de Lincoln Pierce, tradusă de Ecaterina Godeanu și apărută la editura Arthur, colecția Minigrafic. Și da, ați intuit bine, cartea face parte și din colecția BD/roman grafic a Bibliotecii Cărți pentru Matei. Vârsta recomandată 9 – 14 ani.

Max călătorește împreună cu unchiul său care este trubadur. La fel ca acesta, la aceeași vârstă, nici Max nu dorește să îmbrățișeze profesia care i se sugerează. Da, pe vremea când s-au întâmplat toate evenimentele din această poveste, așa se proceda: copilul învăța meseria tatălui. Și asta pentru că Max și unchiul său trăiau în Evul Mediu. 

Pe atunci nu aveau periuțe de dinți, nu aveau străzi asfaltate sau apă curentă. Și ca să fim complet sinceri, după ce că trebuia să înveți musai meseria tatălui, acest lucru era așteptat doar de la băieți. Nu vă gândiți că fetele aveau mai multă libertate. Nici pomeneală, din contră, nimeni nu s-ar fi gândit să învețe fetele vreo meserie.   

Așa că un roman istoric, a cărui acțiune este plasată tocmai în Evul Mediu, în care personajul principal nu este o domniță ci Max care își dorește să fie cavaler(ă) și care mai și dovedește abilități în acest sens, scris în format de benzi desenate promite o lectură pe cinste.

Cartea din această seară are de toate: aventură, amuzament, prietenie, familie, decizii legate de ce vrei să te faci când vei fi mare și altele pe care vă las pe voi să le descoperiți singuri.

Înregistrarea video din această seară a fost realiză de Gabriela, Ana și Maria Jaga, editată de Simona Popa și publicată cu acordul editurii Arthur.

Cartea poate fi împrumutată de la Biblioteca Cărți pentru Matei, din Hoofddorp, Regatul Țărilor de Jos.

Pe mâine seară!   

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *