Este plăcut să ieși afară în frig înfofolit bine, să simți aerul înghețat, să privești aburii pe care îi scoți când râzi, să simți cum gerul îți pișcă vârful nasului. Să auzi cum scârțâie zăpada sub picioare, să vezi cum strălucește sub lumina felinarelor sau să strângi primul bulgăre în mâini. Da, e frumos iarna!
Iar când intri din nou în casă, te ghemuiești pe canapea sub pătură, cu o cană de ceai cald și asculți povești este și mai plăcut.
Poate acolo unde ești tu, așa cum e și la noi, lipsește zăpadă sau poate nu-ți place ceaiul. Oricum ar fi, sigur te vei bucura să auzi o poveste bună, mai ales în așteptarea lui Moș Crăciun.
Iar acum a venit din nou acel moment din zi în care poți face asta alături de noi. Ne bucurăm să fim împreună cu tine.
În seara aceasta prezentăm cartea Fiica tărâmului înzăpezit, imaginată, scrisă și ilustrată de Jackie Morris, tradusă de Diana Dorobanțu și apărută la editura Signatura.
Este o carte cu ilustrații somptuoase, ce se întind pe ambele pagini ale foilor de dimensiuni mari, cu puține detalii, predominând culorile gri și albastru.
Aceasta este o poveste despre armonie, un cuvânt inventat de om pentru a denumi o stare a lucrurilor opusă haosului pe care tot omul îl creează. Când vorbim despre natură, știm că este același lucru cu a vorbi despre armonie și echilibrul. Totuși utilizăm aceste descrieri pentru că există deja în cadru elemente de dezechilibru generate de acțiuni ale omului.
Fiica tărâmului înzăpezit este o fată care știe că traiul ei depinde de viața locului unde trăiește, a animalelor și plantelor care o înconjoară. Iar povestea ei este povestea acestui loc și a ceva ce există între natură și om. Le putem numi spirite protectoare, creații care sunt menite să protejeze omul, având grijă de natură.
Aceste spirite au fost cândva demult oameni. Și atunci când timpurile o cer, au nevoie de oameni să protejeze natura așa cum oamenii au nevoie de ele să prindă curaj și să capete speranță.
Citind Fiica tărâmului înzăpezit se simte de parcă ai citi o carte dintr-o serie. Fără a afecta înțelegerea poveștii, rămâne loc de a încerca să ne imaginăm ce a fost înainte de ea și ce se va întâmpla mai departe.
Când asculți povestea, ești înconjurat de o stare de liniște deși evenimentele pomenite nu sunt întotdeauna fericite. Datorită stilului neforțat și calm de a povesti, te simți transpus într-o stare de visare. Nu este vorba despre visarea cu ochii deschiși sau despre visarea din timpul somnului, ci despre o stare în care pare că simți și gândești mai mult și mai profund decât de obicei.
Vă las în compania povestitoarelor noastre din această seară, o lectură pe care sunt sigură că o veți urmări cu interes și bucurie.
Înregistrarea video cu lectura cărții a fost realiză de Denisa și Amedeea Mănica, editată de Simona Popa și publicată cu acordul editurii Signatura.
Cartea poate fi împrumutată de la Biblioteca Cărți pentru Matei, din Hoofddorp, Regatul Țărilor de Jos.
Pe mâine seară!
