Bucuria dă energie. Bucuria dă reziliență. Bucuria dă claritate.
Am început să vedem, pe străzi și prin magazine, semne că se apropie sărbătorile de iarnă. Ușurați și confuzi, ochii noștri încep să distingă luminițe mici și colorate și figurine nostime.
Timpul și-a continuat cursul chiar dacă nouă ni se pare că ne întoarcem în trecut. Iar iarna s-a instalat în timp ce noi dezbatem încă dacă există sau nu modificări climatice.
Este loc pentru toate câte sunt și de cele mai multe ori ele coexistă indiferent de voia noastră.
De aceea noi vă propunem să continuăm a ne pregăti pentru ceea ce va fi bucurându-ne de sezonul sărbătorilor de iarnă. Nu uitați de podoabele de Crăciun, fie să vizualizați locul unde sunt strânse, fie să completați colecția ori – cei la fel de nerăbdători ca noi – să le scoateți deja din cutiile lor.
Pentru că, în fiecare iarnă, sărbătoarea Crăciunului este sursă de bucurie, de energie creatoare și de odihnă, vă invităm alături de noi să ascultați povești În așteptarea lui Moș Crăciun. Iar când povestea se va fi terminat, continuați să vă bucurați de momentul vostru împreună, continuați să discutați despre ce va plăcut sau nu, despre cum ați continua voi povestea. Discuția după lectura unei cărți este precum ciocolata dintr-un tort, mărul dintr-o tartă, dulceața din papanași sau mierea dintr-un stup de albine.
Cartea pe care o recomandăm în această seară se numește Ursulețul și albinele, de Attilio Cassinelli, este tradusă de Ioana Bican și apărută la editura Povestela Ofir. Vârsta recomandată 0-5 ani.
„Ursulețul roșu tocmai s-a trezit dintr-un somn lung.” Așa începe textul poveștii din această seară. De ce am spus textul poveștii? Pentru că povestea a început probabil încă de când copilul a ales cartea de pe raft ori de când părintele și copilul împreună au studiat coperta.
Cum spuneam și în articolul de aseară despre o altă carte apărută la editura Povestela Ofir și ilustrată tot de Attilio (articolul poate fi citit aici), stilul acestuia de ilustrare este geometric, cu tușe negre groase și culori plate, cu personaje foarte stilizate având personalități bine definite și extrem de expresive.
Desenele de pe coperta cărții ilustrează întocmai acest stil. Fața ursulețului este foarte expresivă, gesturile acestuia la fel. Povestea a început deja. Priviți, ursulețul are gura deschisă în formă de O, a mirare, iar mâna este așezată la bărbie de parcă personajul nostru ar sta pe gânduri. Oare starea lui are legătură cu albinele care roiesc în jurul său? Voi ce simțiți când vedeți o albină în apropierea voastră? Vi se pare că ursulețului îi este frică de albine? De ce oare acestea au toate fața îndreptată spre el?
Bine, bine, dar cine a mai auzit de urși roși? Voi ce credeți, există urs roșu? Spune în poveste că ursul tocmai s-a trezit dintr-un somn lung. Știm cu toții că se întâmplă uneori să nu vrem să dormim pentru că este plictisitor. Oare de ce ursul doarme atât de mult?
Dacă tot s-a trezit din somn, acum probabilă îi e foame. Voi știți ce mânâncă ursul? Sau de ce albinele sunt importante pentru urs, pentru plante și alte animale inclusiv pentru om?
Haideți să le ascultăm în continuare pe Mihaela și Luna citind povestea din această seară.
Înregistrarea video cu lectura cărții a fost realiză de Munteanu Mihaela și Luna Bezruceac, editată de Simona Popa și este publicată cu acordul editurii Povestela Ofir.
Cartea poate fi împrumutată de la Biblioteca Cărți pentru Matei, din Hoofddorp, Regatul Țărilor de Jos. Pe mâine seară!
