Impactul istoriei asupra vieții de zi cu zi

Astăzi la Recenzia lui Ioan voi vorbi despre romanul grafic Persepolis, tradus din limba franceză de Mihaela Dobrescu, apărut la editura Art, în care Marjane Satrapi oferă cititorilor o fereastră către lumea opresivă și sângeroasă din timpul Revoluției Iraniene sub forma unei autobiografii emoționante și marcante. 

În volumul întâi din Persepolis, Marjane Satrapi își povestește copilăria și adolescența petrecută în Iran în timpul și după Revoluția Islamică din 1979, și mai târziu în Viena. Publicat inițial în franceză, acest roman grafic este recunoscut internațional pentru felul în care combină istoria personală cu evenimentele istorice tumultoase din Iran.

Persepolis este narat din perspectiva unei copile și, mai târziu, adolescente și oferă cititorilor o privire intimă asupra vieții din Teheran, evidențiind schimbările sociale și politice prin care a trecut Iranul. Marjane se confruntă cu moartea celor apropiați, cu ororile războiului și cu dorul de cei dragi, dar și cu opresiunea extremă impusă de „bărboși”.

Romanul explorează teme precum libertatea, rezistența și impactul unui război neașteptat asupra vieții de zi cu zi. Prin ochii unui copil, cititorii experimentează frica și confuzia provocate de regimul opresiv.

Stilul grafic al lui Satrapi este simplu și expresiv, cu desene alb-negru. Eu cred că această simplitate vizuală le permite cititorilor să se concentreze pe detalii importante ale poveștii și asupra mesajului ei. Pe deasupra, lipsa culorilor accentuează gravitatea anumitor situații și poate simboliza crunta lipsă de libertate de afirmare cu care Marjane și colegele sale se confruntă în Iran. Privind ilustrațiile, n-am putut să nu admir capacitatea autoarei de a reda pe hârtie emoții complexe și trăiri cu mare acuratețe. Am mai pomenit în alte recenzii cât de expresive mi se par unele personaje din ilustrații, dar cred că acest roman grafic este, de departe, cel mai expresiv dintre toate.

Am observat că Marjane este un personaj complex, ale cărei convingeri și percepții evoluează pe măsură ce își confruntă realitatea schimbătoare. Relația sa cu familia, în special cu bunica și părinții săi, adaugă profunzime narativă și emoțională. Ciudat, bunica și tatăl fetei mi-au adus aminte de persoane pe care le-am cunoscut în viața reală, nu numai prin aspect, ci și prin atitudine.

Persepolis a fost lăudat pentru autenticitatea și sinceritatea sa, oferind o perspectivă rar întâlnită asupra vieții în Iran. Mi-a plăcut enorm, nu numai pentru că mi-a permis să privesc într-un eveniment istoric important, dar și să înțeleg experiențele cetățenilor de rând ce au trebuit să suporte războiul și revoluția tumultoasă. Ce mi-a plăcut cel mai mult la romanul grafic au fost, însă, desenele și narațiunea.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *