După ce Rostogol a păzit șapte pepeni de lângă o bostănărie, deși nu era nevoie să-i păzească, Zdrell, bărzoiul care aduce bebelușii, constată că pepenii au fost culeși cu tot cu păzitor. Toți prietenii lui Rostogol pornesc într-o aventură detectivistă, să dea de urma acestuia și a pepenilor pe care i-a păzit toată vara, deși nu era nevoie, după cum v-am spus.
Niște urme ciudate, care se dovedesc a fi urme de camioane, îi vor îndruma spre destinația pepenilor din bostănărie, dar drumul este presărat cu obstacole, pericole și enigme pe care vor trebui să le dezlege cu abilitate.
Noul lor prieten, Otto, un ciuf, adică un fel de bufniță, și-a pierdut ocheanul, cu care vedea tot. Mai întâi trebuia găsit și apoi pornesc să caute grămada de pepeni unde s-ar putea afla și Rostogol. Vedeți? O mulțime de încurcături. Vor reuși să dea de urma purcelului năzdrăvan? Mai rămâne să descoperiți voi. Aventurile și dialogurile sunt pline de umor și nu vă vor plictisi deloc.
Pe când păzea pepenii, ca să nu se plictisească, Rostogol începe să scrie poezii. Ajutat de Ulric, profesorul bursuc, reușește să câștige un concurs și un loc într-o tabără de creație la vulcanii noroioși.
Cine nu știe că noroiul este ceva de vis pentru un purcel? Vă dați seama cu ce nerăbdare a aștepat micuțul Rostogol plecarea în tabără. Și ca să nu plece cu mâna goală, pleacă însoțit de toți prietenii săi, plus profesorul Ulric, plus Socott, plus ceilalți.
În tabără ca în tabără: program de masă, de somn, de activități, de cunoștințe noi, de distracție, joc de căutare de comori, instructori, dar și activitate creativă. Doar era o tabără de creație. Se vede treaba că purcelul nostru este talentat, căci și aici câștigă premii pentru poezie. Toate activitățile ce și le poate închipui cineva într-o tabără le veți găsi aici. Doar să citiți și volumul acesta și veți constata că și voi ați avut parte de ele în taberele voastre. Vă veți amuza cu siguranță.
Bursucul Ulric renunță la predarea limbii franceze, care nu mai este de viitor și se angajează bibliotecar într-un sat. Biblioteca este într-o stare jalnică, așa că toți cunoscuții din preajma lui vin să-i dea o mană de ajutor la refacerea ei, ba mai aduc și personaje noi.
Printre cărți, Rostogol găsește o carte despre iluzionism, scrisă de Marele Iosefini. Nu vă spun cu ce curiozitate a citit purcelul nostru cartea. Nu chiar toată, destul cât să-i vină marea idee: spectacol de circ cu de toate.
Dacă vreți să aflați cum se pregătește și se organizează unul de acest fel, dorința vă va fi împlinită. Doar în cartea aceasta veți afla de toate, plus aventurile prietenilor noștri, care se mai împotmolesc ba într-un joben pierdut, ba într-o instalație de pom, ba în cine trebuie să fie tăiat în două etc. Vedeți că de bibliotecă nici nu mai este vorba. Toată lumea este prinsă cu spectacolul de circ, comicării, jonglerii etc.
Curioși să aflați mai multe? Vă recomand lectura!
La o sărbătoare e musai, adică e necesar, să fie și muzică. Mai ales dacă sărbătoarea este la prima ediție și trebuie să fie „strong” și al doilea „mai ales” ar fi că sărbătoarea este propusă și inventată de prietenii noștri din celelalte volume. Vă mai dau un indiciu ca să vă stimulez curiozitatea: ea se va numi Ziua Sperietorii. E vorba de sperietoarea pe care o pun oamenii în lanuri. Nici de ce o pun nu vă spun, pentru că vreau să aflați voi, sunt sigură că unii nu știu.
Lui Rostogol îi trece prin codiță o idee: să formeze o fanfară. Nu au instrumente, nu știu să cânte, dar nu-i nimic, totul se va rezolva. Și când contesa Bernarda, o aricioaică foarte bogată, cu care Păducel se înrudea, nu știa nici el, nici ea după cine, ar dori să înființeze o școală artistică, totul pare predestinat. Și surpriză: în testamentul contesei, Păducel este deținătorul norocos al unui bucium de toată lungimea și jalea.
La sărbătoare e necesară mâncarea, cât mai multă și cât mai felurită. Socot, vulpoiul, care are mult bun simț și nu poate mânca vietățile cu care se întâlnește zi de zi, pleacă și el măcar după niște ciuperci. Ca să treacă un pârâiaș, face o punte din … nici nu vă trece prin cap din ce. Hai totuși să vă spun: din buciumul mare, lăsat rezemat de casă, că nu încăpea în casă.
Buciumul mare a suferit niște avarii în timp ce Păducel și toată gașca îl căutau disperați. Nu că le-ar fi trebuit neapărat, dar era moștenirea de la contesa Barnarda și asta însemna ceva, plus că trebuia la numărul de instrumente, care nu prea erau multe. Vreți amănunte despre derularea acțiunii de căutare a buciumului, de pregătire a sărbătorii și a fanfarei? Asta vă las să aflați voi după ce veți citi și acest volum plin de aventuri care mai de care mai ciudate și mai interesante.
Vă urez lectură plăcută și vă mai dau un pont: toate cărțile cu Rostogol sunt, pe un sfert serioase, pe o treime haioase și pe o altă treime ironice. Cât fac cele două treimi și un sfert împreună? Sper că nu vă stresez cu calcule, doar sunteți în vacanță! Dar seria lui Rostogol merită citită chiar și în vacanță, poate chiar mai bine în vacanță. Despre ilustrațiile arhitectului Andrei Măceșanu nu pot să spun decât că sunt în întregime haioase și ironice, exact cum am mai spus în articolul precedent.
Încă o dată: lectură plăcută!
surse poze autori: Scena 9, Academia de Creativitate
