„Zdrăngănici” scrisă de Melanie Baumert, ilustrații de Wiebke Rauers, editura Ars Libri, 2023, traducere din limba germană de Albert Toma.
Dacă se întâmplă să nu știți ce sunt și cum apar niște ciudățenii de sunete și cuvinte numite onomatopee, vă invit în familia de pitici, Zgomotilă, pe numele ei. Cel mai mic dintre ei se numește Zdrăngănici. Este un pitic sfios, care nu poate fi văzut, deoarece se ascunde unde nici nu ți-ar da prin cap să-l cauți. Dar de auzit se poate auzi. Și, cu toate astea, o prințesă cu părul ciufulit, care se plictisea grozav în castelul ei, a auzit mai întâi un „trosc” și apoi, un „uuaah” și, deși îi era somn, nu, nu a adormit, pentru că și-a făcut planuri să vadă numaidecât cine este producătorul zgomotelor pe care tocmai le-a auzit. Imediat „țop, țop”, piticul a și apărut și, după un „scâârț” s-au văzut și o să vedeți voi ce s-a mai întâmplat mai departe și poate că veți dori să-l vedeți și voi pe renumitul Zdrăngănici. Eu așa cred.
Cartea este frumos ilustrată, cartonată și oferă părinților un medicament pentru spaimele celor mici, mai ales de zgomotele de care aceștia se sperie când merg la culcare ori când rămân singuri acasă.
„Frida nu are nevoie de prieteni…sau are?” scrisă de Christian Dreller, ilustrații de Igor Lange, editura Ars Libri, 2023, traducere din limba germană de Albert Toma.
Frida este o hipopotămiță, adică un hipopotam fetiță. Ca orice micuț, când se scoală, trebuie să se spele pe dinți. Dacă nu știați cum se spală animalele din Africa pe dinți, aveți ocazia să aflați acum. O să vă surprindă metoda.
Frida are și niște prieteni: Crocodilul, O antilopă Gnu, Zebra și Girafa cu care se joacă mereu. Dar, există un dar. Frida nu poate alerga precum Zebra, Girafa ori Gnu. Iar ceilalți nu mai vor să se joace de-a aruncatul în apă, joc pe care-l dictează mereu, cam autoritar, Frida. Iar când anotimpul secetos pune stăpânire pe ținutul prietenilor noștri, Frida se dovedește foarte egoistă și-și adjudecă petecul de apă care a mai rămas. Ceilalți pleacă, nu vă spun unde și hipopotămița rămâne singură și nici un strop de apă nu mai este nici în balta în care se tot jucau și se adăpau cei cinci. Ce va face Frida?
ilustrație din Zdrăngănici, de Melanie Baumert și Wiebke Rauers, editura Ars Libri.
Nu aș vrea să stric surpriza. Vă recomand lectura cărții frumos ilustrată, cartonată și interesantă.
„Povești de dincolo de Calea Lactee” scrisă de Berg Judit, cu ilustrații realizate de Gévai Csilla, editura Ars Libri, 2023, traducere din limba maghiară de Bara Hajnal.
Ciucurel este un băiețel care abia a început școala. Greieraș este o fetiță foarte activă și deloc timidă când este vorba de ceartă sau chiar de bătaie, deși este mai mică decât Ciucurel. Când cei doi se încaieră la locul de joacă și încep să tragă care mai de care de bicicleta roșie, nou, nouță, a lui Ciucurel, se trezesc dintr-o dată circulând pe Calea Lactee. La un hop, fără frâne, cei doi s-au nimeresc într-o mare de nisip, la porțile unui castel de nisip, cu doi străjeri de nisip, care nu-i lasă să intre înăuntru. Afară îi amenința un monstru de nisip. Ca să scape, să nu fie mâncați de el, cei doi fac găluște de nisip și le aruncă în gura monstrului, apoi îl spulberă, cu un pumn bine plasat de Greieraș și apoi de pompa de bicicletă a lui Ciucurel. Drept mulțumire că monstrul de nisip a fost distrus, stăpânul castelului, de nisip și el, le dăruiește celor doi copii o clepsidră, cu nisip, care va putea să-i petreacă unde vor dori, pe Calea Curajoșilor. Drumul durează cât timp se scurge nisipul din clepsidră, dar poate fi reluat când o întorc invers și se luminează discret nu se știe cum. Și tot așa mai departe.
Pe drumul numit Calea Curajoșilor, copiii au parte de aventuri dintre cele mai bizare când ajung în Țara Pietrelor, unde Uriașul de Cremene, foarte bolnav, fisurat de apa de ploaie, habar nu are că poate să construiască ceva care să-i țină adăpost. Ciucurel îi demonstrează că se poate. În Temnița de Iederă, Greieraș este închisă și ținută prizonieră de vrejuri zdravene de iederă. Pentru ce motiv? Pentru că… nu vă mai spun că deja am spus prea mult. Oricum, mai aveți multe de aflat depre Copacul Vieții și fructele sale, despre aromelfii și bumforzii (cam ciudate personaje, nu? ), despre Cori Andrei, Roz Marin și Vani Lili… Nu-i așa că sună foarte interesant? Cam ca niște condimente, nu? Veți afla niște lucruri despre Apa Vieții și a Morții, despre Țara Inversă și vrăjitorul ei, despre coțofene și despre fapte bune, despre colaborare, înțelegere etc.
Dar ce este mai interesant și mai atractiv la cartea aceasta sunt ilustrațiile. Ceva naiv în perfectă concordanță cu textul nostim, vesel și surprinzător al autoarei. Desenele sunt pe registre cu multe imagini, care deslușesc și mai bine intențiile textului, colorate și foarte distractive. Eu una nu mă mai satur să mă uit la desenele din carte.
Vă recomand cartea cu toată simpatia mea pentru ea. Atenție, are aproape șaizeci de pagini. Pentru iubitorii de lectură nu se termină repede, ceea ce este minunat!
Lectură plăcută!
