Două cărți, apărute recent la editura Humanitas, mi-au suscitat interesul.
Prima este „Trei zile nemaipomenite”, scrisă de Ioana Pârvulescu, cu ilustrații realizate de Anca Smărăndache.
După „Invizibilii”, prima carte pentru copii scrisă de Ioana Pârvulescu, în care copiii se strecoară în poveștile pe care le citesc, devenind „invizibili” pentru fetița care nu știe încă să citească, am în față a doua carte pentru copii a acestei scriitoare renumite: „Trei zile nemaipomenite”. Aici schema micro-romanului urmează ideea din „Prinț și cerșetor”, foarte cunoscutul roman al lui Mark Twain, și anume, un schimb între personaje. Vi-l recomand cu căldură și pe acesta, pe care și autoarea îl amintește de altfel, referindu-se la cartea de față.
Pe scurt și fără detalii prea multe: o veveriță sfioasă locuiește la cel de-al patrulea etaj dintr-un brad cu șase etaje, fără lift. La celelalte etaje locuiesc o familie de pițigoi, mulți la număr – nu puteai să-i numeri prea bine, căci șase se răsturna uneori și devenea nouă -, un veverițoi morăcănos, domnul Țuparu, cam țâfnos, o cucuvea somnoroasă și înțeleaptă, dna Atena – așa se zvonea, deși nu o văzuse nimeni citind vreo carte -, o ciocănitoare, domnișoara Toc-Toc, elegantă și foarte politicoasă (era singura care bătea la ușă înainte de a intra). Evident, în brad locuia și familia lui Vevi, veverița noastră.
Peste drum de bradul plin de locatari era un bloc de patru etaje, și el la fel de plin, de oameni. La etajul patru locuia Emi, fetița familiei Pădureanu, fiindcă tatăl ei era pădurar. Dar era o familie modestă, care nu putea să-i ofere lui Emi ce aveau ceilalți colegi de clasă, drept urmare fetița era cam retrasă, cam exclusă, cam singură și tare și-ar fi dorit ceva ce nu mai avea nimeni. Dorința i se împlinește într-o zi de iarnă cu zăpadă multă și frumoasă, când se trezește cu o codiță stufoasă și patru lăbuțe agile. Nu vă mai spun cum și ce se mai întâmplă, vă las să descoperiți voi, citind cartea care este și frumos ilustrată de Anca Smărăndache.
„Două furnici și un elefant: de la un capăt al lumii la celălalt”, scrisă de Augustin Cupșa, este cea de-a doua carte pe care vreau să v-o prezint, deoarece are un aer de vacanță, de călătorie și este grozav ilustrată de Andreea Dobrici. Deși nu sunt fan al ilustrației pe calculator, Andreea Dobrici reușește să mă cucerească prin desenele ei umoristice, multe, vesele și caricaturale, frumos adaptate textului pe care autorul îl propune și el destul de nostim, ironic, haios cum s-ar spune.
Două furnici: Furnica de la un capăt al lumii și Furnica de la celălalt capăt al lumii sunt prietene la toartă. În fiecare zi își telefonează una alteia.
Au și un prieten foarte bun, pe care l-au întâlnit la cursurile de dans, un elefant, care iubea mult călătoriile și dansul, evident. Când, într-o zi, nu se știe din ce motiv, Furnica de la celălalt capăt al lumii nu a răspuns la telefon, Furnica de la un capăt al lumii a apelat repede la prietenul lor, Elefantul, pentru a porni la drum spre prietena ei dragă. Călătoria se desfășoară ca orice călătorie, bagaje ffff multe, care încep cu liste interminabile de lucruri care mai de care mai nefolositoare, la fel cum procedează și unii oameni mari. Și aici, autorul se dovedește a fi un tip haios, un fin observator, al preparativelor de plecare din orice familie.
Lista din imaginea de mai jos dovedește un umor teribil cu care privește detașat ce și cum fac bagajele furnicile, pentru că elefantul își îngrămădește ceva la nimereală în bagaj și, dacă uită ceva, se mulțumește cu ce are. Ați descoperit aluzia, nu?
Într-un final, pornesc la drum și, odată ajunși la prietena lor, Furnica de la celălalt capăt al lumii, pleacă din nou, cu toții de data aceasta, în călătorie la plajă. Aventurile de aici depășesc așteptările. În loc de rechin, din apă apare un dromader cu ochelari subacvatici, care nu vorbea decât germana, deci nu s-au putut înțelege cu el decât cu ajutorul interpretului, elefantul, care știa multe și avea o memorie foarte bună. Mai merg și la muzeu și vizitează sălile cu picturile lui Dali, pictorul cu mustăți ciudate, la fel ca și picturile lui, în care ceasurile se scurg precum brânza topită la soare și furnicile stau pe o tipsie, deci sunt niște ființe foarte importante etc.
Exact aici mă opresc, căci și așa am dezvăluit prea mult. Dacă sunteți curioși, așa cum vă cunosc eu, sigur veți dori să citiți cap coadă și invers această carte care vă binedispune instantaneu. Și ilustrațiile sunt amuzante grozav!
Bine, cărțile nu amuză gratuit. Din fiecare extrageți o mulțime de pilde, îndrumări, concluzii, sfaturi, dacă vreți. De exemplu: cum poți deveni tu, învingându-ți temerile și emoțiile, cum să-ți dezvolți aptitudinile și talentele, fără frica de a nu fi la fel cu ceilalți, cum să te integrezi într-un colectiv. Afli, efectiv, că prieteniile adevărate se pot clădi și pe diferențe de opinii, cunoștințe, plăceri, că nu e bine să apreciezi sau să judeci doar aparențele, cum să ieși din situații complicate și alte lucruri serioase sunt ingenios ascunse sub textul amuzant și povestea distractivă, pe care cei doi autori o aduc sub ochii noștri. Vă las să mai descoperiți câte ceva și voi.
Deocamdată vă urez: lectură plăcută!
