O carte plină de haz și totodată surprinzător de profundă, „Radio Popov și copiii uitați”, scrisă de Anja Portin, cu ilustrații de Miile Westin, tradusă de Andreea Niță, de la editura Humanitas, urmărește povestea lui Alfred, un copil de nouă ani al cărui tată este mereu absent; pesemne, băiatul trăiește singur…
Făcând o legătură foarte creativă între inventatorul rus al radioului Aleksandr Stepanovici Popov (care însă nu a cerut patentarea invenției sale) și copiii „uitați” de către părinți, cartea spune povestea unui băiat pe nume Alfred, în vârstă de nouă ani, al cărui tată pare să fie plecat mereu „cu afaceri”. Tatăl băiatului dă atât de rar pe-acasă încât a uitat să mai plătească curentul și gazul, iar mama lui a dispărut de mult timp; Alfred stă săptămâni întregi în așteptarea tatălui său, fără șansa de a-l contacta prin internet sau măcar de a aprinde lumina. Practic, tatăl a uitat că băiatul există.
În noaptea în care Alfred decide să doarmă pe covorul din hol, începe o aventură fantastică și totul se schimbă: băiatul fuge de acasă cu Amanda (cineva care îngrijește copiii „uitați”) pentru un trai mai bun (sau mai puțin bun?) alături de un corb și un motan și ajunge să facă regulat emisiuni nocturne secrete cu ajutorul unui vechi emițător radio al savantului de mult decedat Aleksandr Popov.
Elementul remarcabil al cărții este, cu siguranță, tema abandonului copiilor și dificultăților în familie. Un subiect atât de serios este abordat într-un stil deschis și sensibil, ajutându-i pe copii să înțeleagă mai bine importanța părinților. Totuși, cartea rămâne presărată cu umor și nu își pierde calitatea de a provoca câte un zâmbet.
Povestea urmează o schemă interesantă, în care Alfred o duce foarte rău la începutul cărții și, mult înainte de a ajunge la jumătatea volumului, băiatul este deja bine stabilit într-un loc sigur, în care are mâncare și curent electric. De obicei, starea protagonistului se înrăutățește pe măsură ce povestea avansează sau, pur și simplu, suspansul crește, însă „Radio Popov și copiii uitați” se concentrează pe felul în care Alfred și Amanda colaborează pentru a ajuta alți copii.
Totuși, nu vreau să spun că volumul este lipsit de mistere sau de pericole – dimpotrivă! Veți vedea cum, trecând cu vederea lucrurile inexplicabile întâlnite în aventura sa, Alfred va rata detalii importante și va face greșeli regretabile.
Atmosfera cărții este plină de fantezie; constă într-o poveste ce se petrece în timpurile noastre, cu un strop de „inexplicabil”, ce se dezvoltă subtil și ușor. Ilustrațiile pun perfect în evidență acest fapt, ele însele având o aură magică. Îmi plac mult pentru că, așa simple cum sunt, lasă loc imaginației cititorului: le oferă o „schelă”, un model de început al imaginației, ca un fel de tipar ce îl ajută să își formeze ideea potrivită despre poveste, în același timp oferindu-i libertatea de a-și imagina alte detalii.
„Radio Popov și copii uitați” nu este doar o carte pentru copii, este o călătorie care explorează importanța familiei pentru sufletele mici și curajul de a înfrunta probleme uriase provocate de absența părinților, fie ea emoțională sau fizică. Ea ilustrează cu succes colaborarea între adulți și copii, dar și între prietenii de aceeași vârstă. Cu asta închei, lectură plăcută!
