A început vacanța de iarnă. Este un moment bun să învățăm cum să ne dăm cu sania. Cum să ne așezăm, cum să pornim, cum să cârmim, cum să zburăm, cum să oprim, cum să aterizăm. Prea multe informații deodată?!? Nu vă faceți griji, cel mai bine se învață cu o porție zdravănă de râs. Când să mai râdeți? Păi atunci când vă suiți cu spatele pe sanie. Ce spuneți? Nu vă suiți cu spatele? Vă suiți cu fața înainte? Am înțeles. Atunci puteți râde când nu pornește sania și așteptați și așteptați… Voi vă luați avânt? Bine. Atunci când vă izbiți de nămeți. Voi știți să cârmiți? Hm. Dar să zburați, să opriți sau să aterizați? Știți de toate?!? În cazul ăsta este musai să citiți această carte și sigur veți râde când veți vedea cum se dau cu sania, nici mai mult, nici mai puțin, decât o vacă și o cioară.
Adică Mamma Mu și Cioara în cartea Mamma Mu se dă cu sania, imaginată și scrisă de Jujja și Tomas Wieslander, ilustrată de, exact, nimeni altul decât Sven Nordqvist, tradusă de Gabriella Eftimie și apărută la editura Pandora Publishing.
Mamma Mu are din nou o idee neobișnuită. Dacă nu cunoașteți încă pe Mamma Mu și ideile sale, citiți și cartea Mama Mu se dă în leagăn, de la aceeași editură. Sau Mamma Mu și căsuța din copac. Pe primele două le puteți împrumuta și de la Biblioteca Cărți pentru Matei.
Cum spuneam Mamma Mu are o nouă idee. Mamma Mu este o vacă neobișnuită iar ideile sale sunt, de asemenea, neobișnuite. Ea mai este și o văcuță răbdătoare și cu multă putere de convingere. Așa că, prietenul ei, Cioara, deși cârâie de fiecare dată și nu este niciodată încântat de ideile văcuței, ajunge până la urmă să o ajute să și-le îndeplinească.
O prietenie, cu multă toleranță de-o parte și de cealaltă, care arată cum nu este nevoie să fim la fel, să avem aceleași idei sau să facem numai ce se așteaptă de la noi, ca să putem petrece timp împreună și să ne simțim bine.
Probabil sunteți familiarizați cu ilustrațiile lui Sven Nordqvist din, de acum, celebra serie Pettson și Findus. Ilustrațiile din această carte sunt la fel de amuzante, chiar dacă nu și la fel de detaliate. Ilustratorul nu mai crează povești secundare, pe lângă cea dezvăluită în text, ci se concentrează să surprindă evenimentele principale și să sublinieze umorul acestora.
În continuare ascultați un fragment citit împreună de Tiberiu și Thea Ispas, din Olanda.
