Când locuiești într-o țară unde totul este verde și asta tot timpul anului, într-o țară unde copiii cred că este iarnă atunci când frunzele copacilor nu mai sunt verzi, ar putea părea de neînchipuit să existe undeva, în lume, un tărâm unde anul întreg este iarnă. O iarnă rece, albă, o iarnă unde fulgi de zăpadă cad la nesfârșit din cer. O iarnă în care să pășești pe zăpada pufoasă, printre brazi mirositori, împreună cu un prieten sub o umbrelă mare acoperită de nea.
Poți închide ochii și visa la un astfel de loc și la o astfel de vreme. Sau poți citi cartea pe care o propunem în această seară: Cronicile din Narnia. Leul, Vrăjitoarea și dulapul, o poveste imaginată și scrisă de C.S. Lewis (Clive Staples Lewis), tradusă de Irina Oprea și Radu Paraschivescu, apărută la editura Arthur.
Autorul este irlandez, iar povestea a scris-o trăind într-o țară în care zăpada este rară, așa că aventuri într-un tărâm acoperit, în tot timpul anului, de zăpadă a sunat probabil atunci și acolo ca și acum și aici o fantezie plăcută, un basm. Și la fel ca într-un basm eroii poveștii, băieți și fete, patru la număr, vor depăși toate obstacolele și dificultățile și vor deveni regi.
Despre opera lui C.S. Lewis, în general, și despre Cronicile din Narnia, în special, se spune că reprezintă o ficțiune pusă în slujba promovării religiei creștine. Despre ultimele se spune chiar că au scopul de „a reimagina creștinismul în termenii unui basm pentru copiii” – The Oxford Companion to Children’s Literature.
Să mergem dar în Narnia, „minunatul tărâm întrupat din cântul Leului Aslan” căzut acum „pradă Vrăjitoarei Albe, care s-a autoproclamat regină și a făcut din Narnia un loc în care Moș Crăciun nu ajunge niciodată.” Să îi însoțim pe cei patru frați, Peter, Susan, Edmund și Lucy, în călătoria lor. Să-i urmărim cum vor depăși interesele diferite, neîncrederea și cum vor ajunge să fie împreună în aventură, luptă și în căutare. Și, bineînțeles, cum îl vor ajuta pe Leul Aslan să aducă primăvara în Narnia.
Pentru că iarnă fără Crăciun nu ar fi iarnă; în orice caz ar fi ceva ciudat. Voi v-ați prins cum vine asta: iarnă fără Moș Crăciun? În cazul ăsta vă dați, probabil, seama că aceasta este o poveste potrivită pentru această perioadă a anului și că aveți multe de discutat.
Mie mi s-a părut interesant, de pildă, numele reginei rele – Vrăjitoarea Albă. S-ar putea chema așa pentru că, sub regimul ei, totul este acoperit de zăpadă. Sau s-ar putea să fie mai mult de atât.
Oricum ar fi, una din două: fie vă aflați la vârsta potrivită de a citi sau asculta basme fie trebuie să așteptați un pic, să mai creșteți. Iar cât așteptați, să vă aduceți aminte de câte ori ați spus aceleași cuvinte copiiilor din jur vostru și să încercați să fiți un exemplu bun pentru ei: să fiți răbdători.
În continuare ascultați un fragment din carte citit cu voce tare de Victoria și Luca Cojuhari, din Olanda.
