Să recunoaștem, fiecare dintre noi a fost tentat, măcar o dată, să stea treaz în noaptea de Crăciun, să-l întâlnească pe Moșu’. Fie din curiozitate – să-l vedem cum arată sau cum se strecoară în casă, să-l întrebăm cum face să ajungă în atât de multe locuri într-o singură noapte și altele asemenea -, fie din prudență – să ne asigurăm că Moșu’ aduce tot ce-am cerut – sau pur și simplu din prietenie – să-i urăm bun venit și să-i spunem cât de mult l-am așteptat tot anul. În seara aceasta mai descoperim un motiv pentru care am putea sta treji ca să-l așteptăm pe Moș Crăciun. Un motiv cel puțin la fel de important.
Avem cu toții prieteni, nu? Acele persoane pentru care ne facem timp, cu care ne distrăm și care știu, uneori fără cuvinte, cum ne simțim. Dar dacă într-o zi prietenii noștri trebuie să se mute în altă casă, poate chiar în alt oraș sau în altă țară? Dacă pe drumul spre ei, spre vechea lor casă, pe care-l urmăm aproape fără să ne gândim, ne dăm seama deodată că, probabil, și Moș Crăciun va fi la fel de confuz și va urma vechiul drum pentru a lăsa cadourile. Ce se va întâmpla atunci? Prietenii noștri nu vor mai primi nimic?! Nu, pur și simplu, nu putem lăsa să se întâmple acest lucru.
Iar Fletcher, din cartea Fletcher și Crăciunul fulgilor de zăpadă, de Julia Rawlinson și Tiphanie Beeke, tradusă de Petru Aron Costeschi și apărută la editura Pandora Publishing, ne va povesti ce a făcut el când s-a aflat în aceeași situație.
Pentru că prietenii săi, familia de iepuri, își schimbaseră vizuina de curând, Fletcher era îngrijorat că Moș Crăciun ar putea să nu știe drumul către casa cea nouă a iepurașilor, așa că a încercat nu una, nu două ci trei strategii care să asigure sosirea certă a Moșului în noua casă a prietenilor săi. Voi ce credeți, a reușit?
Ilustrațiile sunt realizate cu pasteluri, acele creioane colorate, moi, făcute din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. Culorile sunt ici și colo combinate cu apă creându-se astfel impresia de adâncime a ilustrației, cu două sau chiar trei planuri descoperite treptat sub privirea atentă a micilor cititori.
Pe copertă se menționează că autorii poveștii sunt Julia Rawlinson și Tiphanie Beeke și doar când studiem cu atenție căsuța cu date tehnice aflăm cine a scris și cine a ilustrat cartea. Când o citești, înțelegi și de ce se precizează fără echivoc coautoratul, pentru că text și ilustrație deopotrivă contribuie la descifrarea povești. De exemplu, din text, Fletcher rămâne doar un nume care nu dezvăluie mai nimic despre personajul principal; cel mult ce fel de animal nu este el. Ilustrația este cea care completează informația și care ridică, poate, câteva semne de întrebare, determinând cititorul să caute și alte răspunsuri.
La aceeași editură au mai apărut alte trei cărți cu Fletcher și aventurile sale, în fiecare dintre cele patru anotimpuri ale anului.
În continuare ascultați un fragment citit împreună de Ana Maria Stan și Cristiana Alexandra Prunoiu, din partea Bibliotecii Comunale Șirna, județ Prahova, România.
