O fetiță de doisprezece ani. Un bunic tare îndrăgit. Un prim Crăciun fără el. Un bebeluș care dispare misterios. Și o promoroacă care ține miraculos de mult. Despre toate acestea și încă ceva în plus în această seară, în cartea pe care vi-o propunem în cadrul proiectului de promovare a multilingvismului, a cititului cu voce tare și a cititului împreună În așteptarea lui Moș Crăciun.
Bettina este la vârsta când amintirea vie a poveștilor bunicului ei despre nisse, spiriduși ai Crăciunului, se împletește cu primele îndoieli legate de existența lor. Ea este la granița dintre copilărie și maturitate, dintre poveste și raționalizare. La fel ca promoroaca care se află undeva la mijloc între umezeală și ger. Acesta este timpul când lucruri miraculoase se pot întâmpla, timpul unor mari aventuri sau al unor întâmplări înfricoșătoare. Precum dispariția surioarei Bettinei, a bebelușului Pia.
Părinții lor au trebuit să plece chiar în noaptea de Ajun și în febra pregătirilor, au uitat cu toții de castronul cu lapte și orez al lui nisse. Sau poate că nu au uitat; poate că nimeni nu mai credea cu adevărat în existența lui de când murise bunicul. Oricum, cert este că nisse nu și-a primit mâncarea pe care o așteptase cu nerăbdare tot anul. „Un nisse este aproape tot timpul o ființă bună.” Despre puținele dăți când nu este, nu se știu prea multe detalii; peste familia care l-a supărat pot veni tot felul de evenimente supărătoare precum unelte care nu mai sunt găsite la locul lor, animale puse în țarcuri greșite și altele. Dar un nisse care să fure bebeluși?!! Cartea Cum să ai grijă de propriul nisse nu spune nimic despre așa ceva. Și iată că Bettina este în situația de a încerca singură să-și aducă surioara înapoi. Ușor nu este; la prima vedere nu găsește nici o urmă și nu are nici o idee în ce direcție ar trebui să caute.
Promoroacă, scrisă de Michelle Houts, tradusă de Andreea Stănescu și apărută la editura Portocala Albastră, deși poate fi găsită pe site-uri încadrată la vârsta de 6+ ani, cred că este mai degrabă o carte pentru vârsta de 8+ ani. Chiar și la această vârstă, merge foarte bine să fie citită cu voce tare de către un cititor profesionist, mai ales dacă este vorba de copii multilingvi.
Cartea fără ilustrații se numără printre puținele cărți de la editura Portocala Albastră adresate direct unor cititori mai mărișori. Iar capitolele sunt scurte, de maxim 8 pagini.
În continuare ascultați un fragment în lectura realizată de Luiza și Felix Oroian, din Olanda.
