Ce mi se pare important, în aceste timpuri, la cărțile clasice, este oportunitatea pe care o oferă de a fi lecturate cu voce tare de către adulți copiilor lor. Sunt multe argumente pentru care se recomandă continuarea obiceiul de a-i citi copilului și după ce acesta învață să citească. Iar unul dintre acestea este faptul că, pentru încă o bucată destul de lungă de timp, există o diferență mare între ceea ce poate citi copilul singur și ceea ce înțelege atunci când i se citește. În sensul că acesta poate citi – descifra semnele, înțelege semnificația, urmări ideea – mai puține cuvinte decât înțelege atunci când i se citește. Aceasta este o situație care se aplică tuturor copiilor, tuturor familiilor. Cu atât mai mult și, probabil, pentru o perioadă mai mare de timp, celor care trăiesc în medii multilingve.
Pentru mine, personal, mai există un motiv. Știți toate acele lecturii școlare, de cultură generală ori semnificative din punct de vedere al literaturii, pe care te ferești ca de foc să le numești obligatorii? Ei bine, cartea din această seară este una dintre ele.
Poveste de Crăciun de Charles Dickens, ilustrată de Anca Smărăndache, tradusă de Ioana Novac, apărută la editura Arthur, pentru vârsta de 10+ ani.
Scrooge, un om de afaceri în vârstă și preocupat numai de câștigul lui, trăiește într-o singură noapte trei experiențe fantastice, de natură ai arăta cine a fost, cine este și ce se va întâmpla cu el. Totul raportat la efectele pe care acțiunile lui le-au avut și încă le au asupra celor din jur.
Cu o frază lungă, oratorică, cerând modulații de voce care poartă ascultătorul pe meandrele imaginilor mentale și ale unui umor discret și teatral totodată, cartea se pretează foarte bine, cum vă spuneam, la lectura cu voce tare. Și, cum suntem în cadrul proiectului În așteptarea lui Moș Crăciun prin care căutăm să promovăm pe lângă multilingvism, cititul împreună și cititul cu voce tare, voi repeta ideea cititului cu voce tare de către un cititor profesionist unui copil.
Cu toate acestea, Poveste de Crăciun este o carte serioasă; nici chiar pretextul Crăciunului nu ascunde observațiile pe care autorul le face despre inechitatea socială ori îndemnul acestuia la acțiuni pe care să le realizăm în fiecare zi a anului și care să aibă un impact pozitiv nu numai asupra familiei, prietenilor dar și asupra celor aflați în afara acestui cerc.
Atmosfera este una rece, sumbră cu mici pete de lumină, așa cum ai merge singur pe o stradă întunecată și din când în când, printr-o ușă deschisă, răzbate o lumină galbenă și urări de bun venit care nu-ți sunt adresate ție. Ceea ce este specific operelor lui Charles Dickens.
Speranța există, chiar dacă aceasta apare întotdeauna la finalul poveștii, chiar printre ultimele file ale cărții. Scrooge se schimbă și, odată cu el, noi toți devenim capabili de schimbare. Ori poate e mai bine să nu devenim ca el.
În continuare ascultați un fragment din carte în lectura realizată de Lucica Tatiana și Adriana Alexandra Nică, din partea Bibliotecii Comunale Șirna, județul Prahova.
Pe mâine seară!
