V-ați culcușit sub pătură, cu o cană de ceai în mână și cu o carte în cealaltă? Poate tușiți din când în când și vă trageți nasul, poate ați terminat serviciul, școala sau ați lipsit astăzi pentru că sunteți răciți. Sau poate aveți pe cineva răcit prin preajmă și aveți grijă de el. Poate fierbeți într-o oală cu apă o lămâie întreagă pentru el sau poate îi citiți.
Cel puțin asta face vulpița Miko pentru prietenul ei Rudolf – îi face ceai, îl învelește bine – în povestea din această seară În așteptarea lui Moș Crăciun, la Biblioteca Cărți pentru Matei.
Miko și aventura din noaptea de Crăciun este o carte scrisă de Andreea Iatagan, ilustrată de Diana Titu și apărută la editura Pandora Publishing și este propunerea noastră de astăzi. Este a doua carte scrisă de autoare despre o vulpiță albastră, friguroasă și foarte inimoasă.
Când prietenul ei, renul Rudolf, se îmbolnăvește, nu mai este nimeni în jur care să ajute așa că vulpița Miko „trebuie să se ocupe chiar ea de pregătirea Crăciunului.” Și nu este o treabă ușoară pentru că totul pare să depindă de Rudolf, cel prietenos, grijuliu și blând, și, cel mai important, de sistemul lui de navigație. Cum se va descurca vulpița Miko?
Cea mai recentă carte a scriitoarei pentru copii Andreea Iatagan, aceasta pare să fie scrisă în timpul sau după pandemie. Cel puțin acolo mă duce pe mine cu gândul nasul fără miros al renului. O ocazie numai bună pentru a vorbi despre ceva recent și care ne-a afectat pe toți.
Renul vorbește în versuri, un efect misterios al răcelii, însă povestea îl lasă repede în urmă, pentru că mai este puțin până la Crăciun iar vulpița are multe soluții de găsit. O ajuți și tu, micule cititor? Ia să vedem, cum te-ai asigura tu că sania este curățată de gheață, cadourile împrăștiate încărcate, renii agitați înhămați, Moșul ghidat și transportat în fiecare casă?
Dintre toate personajele ilustrate de Diana Tivu, mie cel mai mult mi-a plăcut Moș Crăciun. Este singurul personaj uman a cărui față se vede clar. Pe spiridușii, care, chiar dacă nu sunt umani, au aparența unora, poți să-i recunoști de departe după nasul rotund ca un cartof – special nu am folosit cartofior, să știți – și fesul lung tras peste ochi. Bine, recunosc că mi-am întins singură o cursă aici. Dar sper să trecem cu toții repede mai departe. Moș Crăciun, în schimb, are o față foarte expresivă, aproape 3D; te aștepți în orice moment să sară din pagină. La o căutare pe internet, aflăm despre pasiunea ilustratoarei pentru „țărănei” cum îi numește chiar ea, de aici probabil tehnica foarte bine stăpânită a acesteia de a portretiza. Personajele cu chip uman (sic) au un anume specific, având toate trăsături oarecum asemănătoare, însă vii.
Ei bine, după o seară și o noapte atât de bogată în evenimente, cu atâtea de rezolvat, ce credeți că a primit vulpița Miko de la prietenul său Rudolf? Care între timp s-a făcut bine – avea nevoie doar de puțină odihnă. Vă las pe voi să descoperiți. Și nu uitați, când aveți pe cineva drag răcit sau bolnav, să-i citiți. Lectura este la fel de importantă ca și ceaiul cald.
În continuare puteți asculta un fragment din carte.
Lectură: Rareș Cojocea.
Impresie artistică: Carla Cojocea.
Regizoare: Raluca Cojocea.
Pe mâine seară!
