I-ați scris vreodată lui Moș Crăciun? Eu mărturisesc că nu. Și dacă nu i-am scris nici nu m-am așteptat să primesc vreo scrisoare de la el. Așa că pe mine titlul cărții din seara asta m-a făcut curioasă numai când am auzit de el – Scrisoarea de la Moș Crăciun. Unde nu mai pui că aceasta, cartea adică, are formatul unui plic. Dacă vă întrebați ce este de fapt, o scrisoare sau o poveste, ei bine pentru asta va trebui să o deschidem. Partea bună este că nimeni nu va spune că este nepoliticos din partea noastră să facem asta. Bun, deci o deschidem.
Așa aflăm că Scrisoarea de la Moș Crăciun este scrisă Yukiko Tanno, ilustrată de Mako Taruishi și apărută la editura Portocala Albastră în traducerea realizată de Andreea Sion. Este pentru vârsta 3-8 ani.
Pe copertă am putut vedea un șoricel îmbrăcat într-o uniformă albastră cu o șapcă la fel de albastră pe cap, cu cozoroc negru, geantă și încălțări tot negre. Iar pe pagina de titlu îl vedem în camera sa de lucru, punând ceea ce par a fi scrisori într-o geantă. Este deci poștaș. Pe birou are o ceașcă încă plină cu …. ciocolata caldă, îmi vine mie să spun. Pe perete, în dreapta lui, sunt lipite două afișe cu devizele lui desigur: „Mereu la timp” și „Întotdeauna zâmbitor”. Îmi imaginez o întreagă discuție pornind de la aceste două idei, despre punctualitate și eticheta zâmbetului. Când zâmbim, de ce zâmbim, ce se întâmplă cu ceilalți atunci când le zâmbim și așa mai departe. Cred că ar fi o discuție importantă și ar fi interesant de ascultat ce opinie au copii despre zâmbet – zâmbetul lor, zâmbetul adulților din jur, zâmbetul colegiilor sau prietenilor.
Când dăm pagina și începem să citim povestea, observăm cum ilustratorul a început povestea înaintea autorului, pentru că acum ni se confirmă în scris că da, șoricelul este poștaș și da, și-a pregătit geanta cu scrisori înainte de a ieși pe ușă grăbit. Iar din ilustrații putem vedea cum pașii lui lasă primele urme pe zăpada albă.
Ceea ce vreau eu să vă spun, este că povestea a început încă din momentul în care ați apucat scrisoarea, pardon, cartea în mâini. Povestea a început chiar înainte de a vedea textul.
În continuare șoricelul conștiincios și punctual și zâmbitor are un mic incident în urma căruia este cât pe ce să nu-și poată îndeplini misiunea până la capăt – aceea de a duce toate scrisorile la destinatarii lor. Un plic se udă și nu mai poate desluși numele destinatarului. Tot ce mai rămâne este un desen cu culori amestecate, întrepătrunse și… un semn ca un cârlig!? Cum să-ți dai seama acum despre cine este vorba? Prietenii au venit să-l ajute și, împreună, au descoperit că este o scrisoare de la Moș Crăciun dar destinatarul ar putea fi oricare dintre ei. Pentru că cine nu și-ar dori o scrisoare de la Moș Crăciun? Poate înăuntru este o invitație în fabrica lui de jucării, la o petrecere sau în sania lui. Cine poate știi? Ce este sigur e că nu poate fi decât ceva nemaipomenit, extraordinar și foarte plăcut. Ca orice scrisoare într-un plic încă nedesfăcut.
Voi ați mai citit povești despre astfel de scrisori? Scrisori care nu și-au găsit destinatarul, scrisori pe care vi le-ați dori adresate vouă, scrisori de la Moș Crăciun… Îmi spuneți și mie dacă găsiți vreuna? Tare aș vrea să primesc și eu o scrisoare …
În continuare ascultați un fragment din cartea Scrisoarea de la Moș Crăciun în lectura realizată de Anca Dumitru și Irene Keller, din Olanda.
Pe mâine seară!
