Am vorbit ieri de zăpadă și aseară ce credeți că s-a întâmplat? Exact, a nins! Aici, în Olanda. Iar azi dimineață încă mai tronau straturi de zăpadă pe ici și colo, de parcă un pictor leneș dăduse cu pensula; nici măcar cu toată pensula ci doar cu vârful acesteia. Suficient însă ca să vorbim despre cum și ce mult a nins pentru o bună perioadă de acum înainte.
Sunt curioasă, dacă în seara asta o să vorbim despre o altă carte, despre povești de Crăciun și despre citit împreună în limba maternă, se va întâmpla la fel? Vom citi din ce în ce mai mult? Ne vom cuibării unii în alții, vom deschide cărțile, copii vor pune întrebări, îi vor arăta cu degetul jucăriei de pluș sau fratelui mai mare detalii din ilustrații pe care numai ochii curioși și entuziaști ai micilor cititori le pot descoperi fără greș? Eu sper că da.
Așa că, hai, să continuăm lectura În așteptarea lui Moș Crăciun cu o carte de la editura Arthur, de această dată, Cele mai frumoase povești de Crăciun ale lui Gianni Rodari, cu ilustrațiile lui Angelo Ruta, în traducerea lui Vlad Russo. Pentru vârsta 6 – 15+ ani.
Am luat în considerare pretextul textelor, care este, poate, mai atrăgător în ochii copiilor, nu foarte mici, datorită lipsei de ilustrații (rar pe ici pe colo câte una, în schimb fiecare pagină are o pată de culoare dată de un chenar diferit, pentru fiecare poveste sau colind) și a textelor relativ lungi. Dar și ideile care pot fi foarte bine puncte de plecare pentru o discuție despre filosofie, istorie, literatură, politică și, poate, altele. Și bineînțeles, faptul că limba română poate fi a doua limbă pentru micii sau adolescenții cititori.
Aceasta este o colecție de texte cu tematica Crăciunului, scrise de Giani Rodari în diferite cărți ale sale cum ar fi: Jocul celor patru colțuri, Colinde pentru tot anul, Colinde în cer și pământ, Povești lungi cât un surâs, Primele basme și cântecele, Cartea cu de ce, A doua carte cu colinde, Săgeata albastră, Povești și versuri din cosmos. Astfel putem găsi în ea povești dar și poezii (sau colinde).
Povești care împletesc atmosfera Crăciunului, activități cât se poate de obișnuite din preajma sărbătorilor de iarnă cu situații absurde sau fantastice, cu un pic de satiră socială, îndemnuri pentru pace și accente puse la timp și firesc pe drepturile copilului sau pe definirea acestuia. Iată, de pildă, ce spunea Gianni Rodari despre copii în anul 1980: „Drept e că, dac-aș fi ascultat de gândul care mă ispitea, i-aș fi lăsat pe copiii inofensivi să lupte cu o lume a adulților prea puțin pregătită să le înțeleagă fanteziile și nevoile, să-i ajute să crească, socotindu-i persoane adevărate, nu cățeluși fără minte și fără nici un drept.”
Colindele, ca toate colindele, conțin urări și, dintre toate, această urare mi s-a părut cea mai frumoasă: „De-ar da poruncă un păstor/ aflat în ieslea de carton,/ știi tu ce lege-ar da îndată,/ semnând-o cu lungu-i baston?/ „Fie ca astăzi pe lume/ să n-aud plâns de copilaș,/ și chiar de-i alb, negru ori galben,/ să aibă același zâmbet drăgălaș.”/ Iar eu, care nu poruncesc,/ știți ce vă spun?/ Că toate astea/ se vor petrece de Crăciun,/ căci dacă dăm mână cu mână,/ minunea nu se mai amână,/ iar ziua de Crăciun/ tot anu’ o să rămână.”
Ce spuneți, dăm și noi mână cu mână, pentru ca efectele acestui proiect În așteptarea lui Moș Crăciun „tot anu’ să rămână”?
În continuare puteți asculta, așa cum probabil v-ați obișnuit, un fragment din povestea „La umbra unui pom de Crăciun” în lectura realizată de Georgiana, Maria-Anastasia, Sara-Elena și Sergiu-Costin Taban, din partea Bibliotecii Comunale Șirna, din Județul Prahova, România.
Pe mâine seară!
