Este decembrie, este iarnă. Chiar dacă afară este frig și înghețat, poleiala albă din grădină este singura care amintește vag de zăpadă. Iar până la Crăciun mai sunt câteva săptămâni. Timpul trece mai repede, însă, atunci când citești. Așa cum facem noi cu proiectul În așteptarea lui Moș Crăciun, în fiecare seară.
Astăzi citim cartea Anunțuri hazlii pentru adulți și copii, cu texte scrise de Ionela Hadârcă și ilustrații realizate de Irina Dobrescu, de la editura Cartier. Este pentru vârsta de 4-11 ani, am considerat eu, luând în calcul și faptul că micii cititori ar putea avea limba română ca a doua limbă.
Aceasta face parte din colecția Codobelc și are un format un pic mai mare decât alte cărți din colecție, pe care probabil le cunoașteți deja. Trec repede peste copertă, despre care o să vă povestesc mai încolo, ca să deschidem cartea împreună: vom da peste o contracopertă – adică foaia care leagă coperta de blocul de carte – galbenă, dintr-o hârtie care imită foarte bine pânza unui tablou. Bănuiesc că există un termen tehnic pentru tipul de hârtie, dar să știți că nu degeaba am ales să fac această comparație. Mai adaug că același lucru îl găsim și la finalul cărții, numai că, de data aceasta, culoarea este un albastru-turcoaz foarte frumos. V-am spus asta pentru că este foarte posibil să nu remarcați acest lucru decât la final, datorită culorii. Și ar fi păcat să nu simțiți încă de la început atenția și grija investită în realizarea acestei cărți.
Revenind la copertă, ilustrația realizată de Irina Dobrescu este sufient prin ea însăși să intrige privirile unui cititor. Apoi, privind cele două personaje ce par a fi bunica și Scufița Roșie (vom afla ulterior că sunt chiar ele), costumate în alte personaje, Scufița Roșie și Lupul – nu-i așa că vreți să priviți voi înșivă coperta? – ne putem aminti o reinterpretare a basmului Scufița Roșie ilustrată și scrisă de Irina Dobrescu pe care vă invit să o căutați voi. Dacă nu o găsiți, nu vă îngrijorați, pentru că veți mai avea ocazia să vă delectați cu trimiteri texuale sau ilustrate la basme chiar în cuprinsul acestei cărți.
Și pentru că am pomenit de cuprins, la începutul cărții veți găsi o pagină intitulată chiar așa, unde veți vedea cum cartea este împărțit în capitole ale căror denumiri sunt întocmai cu cele ale unor rubrici din ziar. Sau cum ați spune voi, dacă ați citi capitolul Caut sau Am găsit ori Matrimoniale?
Textele (sunt poezii, dar șșș! să nu le spunem încă copiilor până nu se conving ei singuri cât de haioase și nepretențioase sunt, și istețe, totodată) sunt scurte, ușor de memorat. Și, mi se pare foarte important, sunt foarte potrivite pentru a fi citite cu voce tare. Au vocația de a fi declamate, de exemplu, în timp ce cel mic este așezat la masă și mănâncă încă jumătate de oră după ce voi ați terminat. Vă va privi cu ochi mari, la început, apoi amuzat, însă, ce e mai important, va mai cere să-i citiți.
Despre asta vă veți convinge ascultând un fragment în lectura lui Marius, Ilinca și Filip Simion, din Olanda, de la finalul acestui articol.
Până atunci vreau să vă mai povestesc un pic despre ilustrații; acestea au umor și conțin detalii sau fac trimiteri suplimentare. Un exemplu minunat îl reprezintă ilustrația care însoțește poeziile Fereastra și Funia pentru rufe. Care este primul lucru care vă vine în minte când vă uitați la această ilustrație? Ok, poate al doilea?! Nici eu nu mi-am dat seama din prima de multe lucruri, dar asta este bine pentru că voi descoperi ceva nou la fiecare lectură. La fel se va întâmpla și cu voi, sunt sigură. Pe unele pagini este evident cum straturile de culoare par (sunt) adăugate pe pânza unui tablou. Acum putem vedea cartea ca un tot unitar, de la ilustrație la modul de prindere al acesteia, nu-i așa?
Vă așteptăm aici, în luna decembrie, să descoperim împreună cărți, povești și texte (sic) despre Crăciun sau iarnă.
Pe mâine seară!
