În Olanda, Moș Crăciun are un aer nostalgic pentru părinți și, probabil, exotic pentru copiii români de aici. Și asta pentru că Sinterklaas, sărbătorit pe 5 decembrie, este de departe cel mai important și excitant moment al iernii.
Anul acesta, însă, ne-am dat seama că, în cele trei ediții ale evenimentului, noi – organizatori, părinți și copii laolaltă – am mai adăugat un obicei de Crăciun. Chiar dacă cele mai mari cadouri sunt în continuare date de Sinterklaas, noi ne facem cadoul de a citi și de a ne bucura de fondul multicultural care este întotdeauna acolo, în noi.
Așa că haideți să citim cărți, pentru copii bineînțeles, în limba maternă în așteptarea lui Moș Crăciun!
Începem cu cartea Onno & Ontje. Prietenii sunt cel mai frumos dar. Aceasta este o poveste imaginată și scrisă de Thomas Springer și ilustrată de Alexandra Langenbeck. A fost tradusă din limba germană de Liliana Popa și a apărut la editura Pandora Publishing. Este pentru vârsta de 4-11 ani, am considerat eu, luând în calcul și faptul că micii cititori ar putea avea limba română ca a doua limbă.
Undeva departe, pe malul mării, unde este atât de frig afară încât ceaiul îngheață în cană iar crabii își fac culcuș în ce găsesc – căciuli, mănuși sau șosete – trăiesc pescarul Onno, soția lui Olga și mica vidră Ontje. Doar că pescarul Onno a căpătat rău de mare și acum soția lui este cea care iese în larg la pescuit, în timp ce el „se ocupă de tot ce era de făcut în gospodărie și de Ontje”.
Cu o astfel de premisă, vă spun, pe mine povestea m-a cucerit încă de la primele rânduri.
Iar ilustrațiile la fel, pentru că, după ce am văzut a cui este cartea, am dat pagina și am descoperit ilustrații cu fel de fel de vietăți marine. O ocazie foarte bună pentru a exersa și a afla câteva denumiri. La sfârșitul cărții, la fel.
Povestea, care și ea face parte dintr-o serie – Onno & Ontje -, mi-a adus aminte de cărțile cu Pettson și Findus. Nu aș putea spune exact de ce. Poate personajul morăcănos, detaliile mici din ilustrații în care descoperi tot felul de întâmplări cu personaje nepomenite în text sau poate ingeniozitatea lui Onno. Îmi plac mult însă și diferențele: dinamica relației dintre cei doi soți pescari, existența mării, vidra în loc de pisică…
Acum cu Crăciunul care bate la ușă… Nu, nu trebuie să o zbughiți spre ușă și să o deschideți precum Ontje. Vorba vine că bate la ușă. Și oricum, se știe că Moș Crăciun obișnuiește să între în casele oamenilor pe horn sau, mai nou, pe țeava de evacuare a centralei termice [sic]. Cel puțin așa face la noi. Este un moment bun să purtați o discuție despre ce înseamnă în situația asta „a bate la ușă” (și apoi despre „a purta o discuție”, dacă este copilul pe fază). Sau despre ce este Crăciunul. Citind această poveste puteți face asta și multe alte lucruri.
Cum vă spuneam, Crăciunul bate la ușă așa că trebuie să începem pregătirile. Am putea începe cu pomul de Crăciun. Și cine a spus că acesta trebuie să fie neapărat un brad? Poate fi foarte bine și un pantalon, iar drept ornamente putem folosi și mere, întregi sau doar cotoare, tacâmuri și… orice altceva care strălucește prin casă. Onno și Ontje ne arată cum.
În continuare puteți asculta un fragment din carte în lectura Andreei, Sofiei și a lui Nicholas Furtună, din Olanda.
Pe mâine seară!
