Romanul adolescentului miop este primul roman scris de Mircea Eliade, un jurnal ce spune povestea unui adolescent cu ambiții literare timpurii. Pentru că face parte din lecturile necesare clasei a opta și mi-a lăsat o impresie puternică, l-am recenzat…
Scris de adolescentul Mircea Eliade al anilor 1920, acest roman este un jurnal adevărat, prezintă zbuciumul precoce al tânărului scriitor și ambiția lui Mircea de a scrie o carte inspirată din viața proprie. Fusese la început intitulat „Jurnalul unui om sucit”…
Mircea Eliade se consideră un adolescent ca toți ceilalți, unul visător și melancolic, adeseori fără să-și dea seama de cauza melancoliei lui; el umple pagini cu regretele sale și retrăiește situațiile mai puțin plăcute care l-au condus la momentul meditațiilor sale; se surprinde visând cu amărăciune într-o zi frumoasă de noiembrie, în care, spune el, ar fi trebuit să se simtă bine și plin de energie. Sentimentele sale de îndoială și dispreț față de starea lui sunt evidente: „Și nu am de ce să fiu trist. Nu trebuie să fiu trist.. privesc plopii prin fereastra mea. Și cad pe gânduri. Gânduri naive, idiot și revoltător de naive. Cât m-am trudit eu să-mi smulg din suflet slăbiciunea aceasta care se numește melancolie…”
Adolescentul Mircea Eliade se îmbărbătează singur, spunându-și că lui nu-i este îngăduit să plângă, că el are o voință de fier, ce apasă și înăbușă totul în calea sa. Dar se disprețuiește pentru că a nesocotit cea mai frumoasă hotărâre a sa, aceea de a păstra în el, până la desăvârșire, „tot ceea ce năzuia să împartă mai târziu celorlalți” .
Altfel spus, își dorea să aibă un aer misterios. 🙂
Chiar dacă nu sunt la liceu, precum naratorul, cred că romanul reflectă foarte bine parte dintre stările pe care le-am simțit eu însumi și care par specifice adolescenței, de la dorința de a se înțelege pe sine până la stările neexplicabile de melancolie; îmi place foarte mult cum, în ciuda faptului că romanul a fost scris cu mai bine de 100 de ani în urmă și adolescenții evident că s-au schimbat de atunci și până acum, cartea pune în evidență ideea că aceste stări persistă și sunt comune tinerilor.
Acest roman rămâne ca mărturie a trecutului de mult apus, al vremurilor care nu vor mai fi, prin ochii unui adolescent naiv. Scrierile sale din jurnal sunt sincere și intime, și totuși cartea este o operă literară. Conform Wikipedia, în timp ce o scria, Mircea Eliade credea că este prima dată când un roman despre adolescență a fost scris despre un adolescent.
Întrebările formulate de către autor sieși sunt importante pentru mine; ele m-au făcut să cuget la anii mei de până acum, mi-au oferit noi repere pentru viitor și m-au inspirat spre mai bine.
În concluzie, eu cred că romanul adolescentului miop este o carte frumoasă și importantă, în ciuda faptului că unele dintre problemele cu care tânărul Mircea Eliade se confruntă au scăzut în relevanță. Mă bucur că am citit un asemenea jurnal.
Acestea fiind spuse, vi-l recomand cu căldură (mai ales că face parte din lecturile necesare clasei a opta)! Vă mulțumesc și pe data viitoare!
Sursă poză autor romania-insider.com
Te pup, Ioan. O recenzie cinstită.