sursă poză autor npr.org
Într-o carte de dimensiuni mijlocii, marele povestitor Roald Dahl relatează cele mai memorabile, amuzante dar și dureroase, întâmplări din perioada copilăriei sale. Și mi-am dat și eu cu părerea, na…
Roald Dahl nu a considerat cartea „Din copilărie” (ilustrată de Quentin Blake, tradusă de Ciprian Jeler și apărută la editura Arthur în colecția Serie de autor) o autobiografie și chiar a evitat acest termen deoarece, după spusele lui, el nu și-ar fi scris niciodată propria lui istorie – autobiografiile i se par plictisitoare…
Iar această carte este, deci, opusul unei autobiografii! „Din copilărie” povestește cu umor cele mai însemnate, amuzante sau dureroase momente ale lui Roald Dahl de când era mic și până în tinerețe. Pe deasupra, se pare că toate întâmplările sunt adevărate!
Pentru început, mi s-a părut foarte tare cum în carte erau incluse poze cu Roald Dahl ca și copil și fragmente de scrisori vechi adresate mamei lui, ca un fel de mărturii „veșnice” că trăznăile abundente ale autorului sunt și adevărate. Scepticismul meu m-ar fi împiedicat să citesc liniștit cartea fără să am aceste dovezi.
Nu am mai citit o carte care să relateze pe de-a-ntregul întâmplări reale din copilăria autorului și este foarte posibil ca includerea pozelor și scrisorilor vechi să nu fi fost o idee originală. Și totuși, acestea rămân printre aspectele cărții care mi-au plăcut cel mai mult și mi-au menținut atenția.
E interesant cum povestea din carte nu începe imediat după nașterea lui Roald, ci cu mult înainte: la nașterea tatălui său, prin anii 1860… chiar dacă autorul se grăbește să ajungă la „partea lui”. Deși nu pot spune că m-a deranjat în vreun fel, nu văd cum acest început contribuie la poveste într-un mod practic – decât că o face un pic mai lungă și oferă niște context.
Roald Dahl a fost născut în anul 1916. Copilăria sa a fost marcată de evenimente pe care un copil de astăzi le-ar considera, să zicem, nebunești. Cu atât mai mult, copilăria trăită de Roald Dahl a fost una radical diferită de a mea, prin urmare fascinantă pentru mine. Aș vrea să nu mă repet, dar nu-mi dau seama cum…
Au fost câteva ilustrații pe ici pe colo, mai mult decorative aș zice. Povestea fiind completată deja de pozele cu scrisori traduse și fotografiile din copilărie, ilustrațiile erau ca o „a cincea roată la căruță”… chiar și așa, eu zic că au ajutat oarecum la completarea atmosferei din carte și n-au stricat nimic. Plus că erau drăguțe.
M-aș putea pune, chiar acum, cu mult entuziasm, să vă recit cele mai interesante întâmplări trăite de Roald Dahl, de pe vremea lui Roald Dahl, însă asta ar însemna să stric „surpriza”. Nu uitați că ele se petrec într-o perioadă de mult apusă, prin anii 1920 – nu tu telefoane, nu tu școli moderne, nu tu nimic! Nici măcar dulciurile nu erau aceleași.
Deci, ce părere am despre această carte, o bucățică de istorie? Mie mi-a plăcut mult și ceea ce mi-a atras atenția cel mai tare au fost fragmentele de scrisori (reale!), povestea în sine, reputația autorului și faptul că fiecare carte scrisă de el mi-a fost pe plac (Matilda, Charlie și Fabrica de Ciocolată, Vrăjitoarele, Charlie și Marele Ascensor de Sticlă, Danny Campionul Lumii ș.a.m.d.). Cel mai interesant este cum din unele cărți nu-mi amintesc bine povestea, dar ce-mi amintesc este că mi-au plăcut.
Vi-o recomand cu drag și pe data viitoare!
