Recenzia lui Ioan – Misterul Turnului din Vista

sursă poză autor: kinderboeken.nl

Bună, din nou! Astăzi e o nouă zi, cum este și recenzia mea pentru cartea „Misterul turnului din Vista Point”. Vă invit să aruncați o privire peste recenzie și vă urez lectură plăcută!

Cartea pe care vi-o propun astăzi este scrisă de Ben Guterson, are ilustrații realizate de Petur Antonsson și este tradusă din limba engleză de Maria Rizoiu, la editura Humanitas Junior.

Membrii familiei Einstein tocmai s-au mutat în Vista Point, un mic orășel retras și plin de ciudățenii: un turn abandonat, un cerc misterios de copaci în mijlocul pădurii, o peșteră răcoroasă în care se găsesc inscripțiile unor îndrăgostiți și „piscinele”, cum sunt numite de copii Einstein (care nu au nicio legătură cu celebrul fizician Albert Einstein, însă le place să facă glumițe relaxate pe seama propriului nume).

Cel mai mic dintre copii, Zack, împărtășește pasiunea sa pentru cartea „Șoimi și Bandiți” cu o fetiță întâlnită tocmai în turnul părăsit, dealtfel, interzis copiilor familiei Einstein. Fata asta nu numai că îi prezintă cele câteva mistere ale locului, dar nu încetează să-i aducă aminte lui Zack de surioara lui, pierdută acum aproape un an, prin aspectul și felul ei de-a fi.

Prietenia dintre Ann și Zack se strânge odată ce își găsesc un scop comun, acela de a descifra și înțelege medalionul straniu aflat pe tavanul turnului, al cărui ansamblu de litere nu pare să aibă nici un sens. Dar, odată ce lucrurile încep să se clarifice, un nou adevăr iese la iveală….

…Evident, această carte este una a misterului și a speranței  personajelor că vor găsi ceea ce le trebuie, adică răspunsuri la întrebări. Și, cu toate că „detectivii” noștri nu au întâmpinat dificultăți majore în rezolvarea problemelor – nimeni nu i-a împiedicat în încercarea lor de a descifra medalionul, de exemplu – autorul compensează cu sentimentele puternice resimțite de către personaje pe toată durata poveștii; nu există moment în care cineva să se plictisească…

Un lucru pe care-l găsesc interesant este accentul care a fost pus pe pierderea surorii lui Zack. De la bun început, motivul principal pentru care Zack a fost interesat de fetița cu care s-a întâlnit din întâmplare în turn (al cărei nume este Ann) a fost asemănarea ei cu sora lui. Mă gândesc că, stând cu această fată, spera să își regăsească sora în ea, ca și cum sora ar fi „revenit”. El i-a dus dorul pentru atât de mult timp, încât probabil îi era teamă să nu o uite!

Din asta vedem că nu ar fi fost nevoie de dificultăți în a descifra medalionul pentru a face povestea interesantă, cum mă gândeam la începutul recenziei; pe la spatele meu, se petreceau lucruri mult mai interesante pe care le-am descoperit scriind acest text… Mă refer la ce s-a petrecut în mintea lui Zack, desigur. Tocmai l-am „descusut” puțintel.

Ilustrațiile sunt frumoase în felul lor: deși alb negru, mă fac să mă gândesc la culori, poate pentru că cele care arată natura o arată într-un fel unic, dar familiar. E greu de descris, dar, pe scurt, îmi plac mult desenele.

Gata! Recenzia s-a terminat. Mi-a plăcut cartea, mai mult pentru că abordează teme emoționale puternice și nu pentru puținul suspans pe care îl oferă. Modul în care cartea s-a sfârșit m-a luat pe nepregătite și cred că pentru voi o să fie la fel… Vă mulțumesc!

Cartea a fost pusă la dispoziție de editura Humanitas Junior.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *