Pisoiul care se temea de orice scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt, ilustrată de Barbara Brun și apărută la editura Humanitas Junior, este prima carte despre care voi vorbi acum.
Despre autorul ei pot să vă spun că are multe, multe cărți și piese de teatru scrise. Vă amintesc doar de Oscar și Tanti Roz, de Domnul Ibrahim și florile din Coran, de Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri, de Concert în memoria unui înger sau de Papagalii din piața Arrezzo etc. Nu-i așa că sunt multe? Să știți că sunt doar o mică parte din cele pe care le puteți citi de acest autor, tradus în peste patruzeci de limbi.
O să vă întrebați: de ce vrea Biți să vorbim despre curaj și ne aduce o carte despre frică? Da, pentru că și despre asta este vorba când abordăm problema curajului. Un alt mare scriitor, care are multe cărți cu personaje curioase și curajoase, vorbesc despre Mark Twain, spunea că această valoare morală ar fi rezistența la frică, stăpânirea fricii și nu lipsa acesteia. Vom vedea cu celelalte cărți pe care vi le prezint aici că, în zilele noastre, virtutea aceasta ne oferă mai multe înțelesuri și mai multe puncte de abordare. De exemplu: curajul poate fi chiar simplu fapt de a-ți exprima sentimentele, de a-ți asuma o sarcină pe care să o duci la bun sfârșit, de a-ți găsi propriul drum, rătăcind uneori și chiar greșind, de a lua lucrurile de la capăt, din nou, printr-o altă abordare, de a recunoaște că e greu să te descurci singur, că nu știi totul și să ceri ajutor, curajul poate fi chiar acceptarea și renunțarea la ceva, ajutorul pe care-l oferi cuiva, a trece peste obstacole, a realiza ceva, de a te accepta așa cum ești etc.
Vedeți? E mult de vorbit despre curaj și e și mai complicat să înțelegi această trăsătură de caracter, virtute, valoare morală cum vreți să o numiți.
Deci, în cartea noastră, un pisoi pe nume Fortunio, cu o blăniță neagră presărată cu steluțe albe, nu reușește să concureze cu fratele său mai mare, Charly. Charly, sare de pe acoperiș, Fortunio înțepenește de frică, Charly merge pe sârma de rufe, Fortunio nu îndrăznește. Charly se cațără pe stâlpul de telegraf, sare peste râu și tot așa zilnic, orice poate să facă Charly, dar cel mic nimic. Bietul Fortunio nu mai are deloc stimă de sine și, la sfatul bunicii lui, Maminouche, merge la înțeleapta înțelepților, la bufnița Minerva, să ceară sfat.
sursă poză: amazon.fr
De la întâlnirea cu Minerva, Fortunio se întoarce dezamăgit. Află că trebuie să se confrunte cu frica și că doar el singur va fi capabil să găsească o soluție la problema în cauză.
Dar, nu mai departe decât a doua zi, se ivește ocazia de a dovedi dacă este un pisoi curajos ori nu. La finalul cărții veți afla și câteva explicații pe care le dau niște înțelepți ai lumii: filozofii greci Aristotel și Platon, înțeleptul chinez Confucius și autorul nostru, desigur, la ceea ce spunem că se numește și este curajul.
Vă recomand călduros, mai ales că este o carte cu adevărat grozavă, cu ilustrații deosebite, absolut minunate. Cu foile lucioase, veline și cu o copertă cartonată, cum îi stă bine unei cărți pentru voi, dragi copii. Fortunio este o drăgălășenie de pisoi cu o pată albă pe un ochișor și cu o mutriță nostimă de care te îndrăgostești pe loc. Bufnița, Minerva, este chiar o înțeleaptă care poartă ochelari, Maminouch și Plumette, sora celor doi pisoi, sunt niște pisici frumoase, pe care poți să le adopți sau să le ții în buzunar și peisajele sunt o adevărată poveste: cu copaci simpli și delicați, cu tăpșane verzi smălțate cu flori, cu râuri de topaz și munți cu stânci cenușii.
O adevărată încântare!
O rețetă de curaj scrisă de Victoria Pătrașcu, ilustrată de Petru Dumbrăvician, apărută la editura Univers, este cea de-a doua carte pe care vi-o recomand. Veți descoperi ceea ce tocmai am spus mai devreme despre curaj. Că acesta este mai mult decât să te confrunți cu frica. Poate fi chiar îndrăzneala de a te face auzit în corul mare al celor mari și puternici. De a-ți găsi glasul și de a-l folosi.
Cei doi șoricei ai Victoriei Pătrașcu, Pierre Mustăcilă și Amélie Ronțăilă sunt niște pricepuți cofetari cărora le place nespus să inventeze prăjituri fabuloase: ciocolată cu râme și purici de baltă, spumă fină de mătasea broaștei, acadele cu lavandă și ghinde etc.
sursă poză: cartia.ro
Oricât de bune ar fi, nu le gusta nimeni. Nu știa nimeni de existența lor, fiindcă erau mici, mici de tot și cei foarte mari ocupau tot spațiul publicitar, cum s-ar spune. Adică nu auzise nimeni de ei.
Melcul Cineva, căci trebuie să devii cineva, ca să te faci cunoscut în lumea de azi, tocmai își căpătase și el glasul, deci, le-a propus și celor doi să meargă spre munte, la Prăpastia Albastră, unde niște uriași ar putea să-i ajute să-și găsească și ei vocea. Și cu ea să se facă și ei cunoscuți.
Cu frica în sân, cei doi au pornit să înfrunte realitatea și să dea piept cu uriașii. Nu vă povestesc totul. Vedeți și voi, ce au descoperit și prin ce încercări au trecut micii șoricei. Dacă și-au descoperit vocea sau nu, dacă acesta este curaj sau nu, vă rog să-mi spuneți voi.
Mai întâi citiți cartea care este foarte frumoasă și are niște ilustrații ce seamănă cu o formă nouă de artă, ceva ce se numește doodle. Adică iei un creion, un marker și-l lași să zburde pe foaie, aparent fără nicio idee inițială, până aceasta se umple de grafisme mai aproape de realitate sau mai stilizate, ceva ce stârnește interesul și curiozitatea să descoperiți informații în plus față de poveste. Desenele sunt pline de umor și fantezia autorului este nemărginită.
Vă invit la o lectură nu numai de text, ci și de imagine.
Uluitoarele călătorii ale Ariadnei de aceeași Victoria Pătrașcu, cu ilustrațiile aceluiași grafician cu simțul umorului, Petru Dumbrăvician, de la editura Unives, este cea de-a treia carte pe care țin să vi-o prezint.
De data aceasta, autoarea scris povestea în versuri. Versuri simple, ușor de reținut pentru cei mici, deși nu-i pune nimeni să rețină versuri, n-aveți frică. Poate doar pe la vreo serbare, dacă vreți să încercați, ați putea face o piesă de teatru din povestea de față.
O fetiță pleacă în căutarea unei căi pe care să se simtă confortabil, o cale pe care să apuce spre ceea ce toată lumea urmărește: drumul în viață pavat cu fericire, bineînțeles. Adică cel pe care să mergi bine și cu încredere.
Mama sa îi dă sfaturi și chiar un fir pe care să-l urmeze, ca personajul mitologic binecunoscut prin labirint.
Fetița noastră merge pe acest fir, ascultând povețele mamei, dar nu se acomodează pe niciunde. Nu poate zbura deși: „Prin nori a întâlnit / chiar și-un cocor sadea, / cinci rațe și trei gâște, / ba chiar și-o turturea. / Dar chiar dacă în dreapta / și-n stânga întreba, / of, nu afla niciunde ce-avea să fie ea”.
Pe sub pământ asemenea, nu găsește răspuns, printre ierburi la fel, până ce o mierlă îi dă un sfat. Vă las pe voi să aflați sfatul căci altfel nu o să mai citiți cartea. Și rău ați face, deoarece cartea este mult mai frumoasă decât rezumatul ei. Asta fără doar și poate.
Ilustrația artistului Petru Dumbrăvician, este așa cum vă puteți aștepta: liberă, cu grafisme care te invită să rătăcești aiurea printre ele într-un mod distractiv. În desenele lui descoperi alte povești, pornind de la povestea în sine.
Din nou vă doresc lectură plăcută și sper să vă placă toate cărțile, la fel de mult cum mi-au plăcut și mie.
Reprezentati aceasta carte ca pe o extraordinara sansa de a invata despre curaj si frica, despre increderea in sine si autenticitate. Este o lectura captivanta si potrivita atat pentru adult, cat si pentru copii. Aceasta carte merita citita si recitita!