Când am ajuns la librărie, am vrut să-mi aleg o carte complet la întâmplare. Așa am ajuns să citesc „Zona Zero” de Alan Gratz, tradusă din limba engleză de Oana Badea…
Vă invit să-mi aflați părerea despre cartea pentru copii dedicată atacurilor de la Turnurile Gemene și războiului din Afganistan. Nu este o carte științifică, de istorie, ci un roman destinat cititorilor de vârsta mea. Ce ar putea fi mai bun…?
Pe data de 11 septembrie 2001, un număr de patru avioane de pasageri au fost deturnate (le-a fost schimbată direcția, în timp ce erau în aer, prin forță) de către teroriști; două dintre ele au lovit, în plin zbor, Turnurile Gemene, altul a lovit Pentagonul, iar al patrulea s-a prăbușit pe un câmp din Pennsylvania. Aceste evenimente sunt atentatele conduse de organizația teroristă Al-Qaeda împotriva Statelor Unite.
Două luni mai târziu, pe 7 octombrie 2001, începea războiul condus de SUA împotriva talibanilor, un atac asupra Afganistanului, o baza sigură pentru organizațiile teroriste de atunci – ca un fel de răzbunare pentru atentatele menționate mai sus.
„Zona Zero” poate fi luată drept un memoriu în amintirea atât a atacurilor teroriste din 11 septembrie asupra Turnurilor Gemene, cât și a războiului Statelor Unite în Afganistan.
Cartea urmărește concomitent poveștile lui Brandon, de 9 ani, și a Reshminei, de 11 ani. Locul și perioada în care se petrec acțiunile celor două povești și copiii sunt foarte diferiți – în timp ce Brandon îl însoțește la muncă pe tatăl său într-unul dintre Turnurile Gemene (urmând dezastrul), povestea fetei este despre cum ea adăpostește un soldat american în timpul Războiului din Afganistan, în 2019, în pofida posibilelor consecințe.
sursă poză autor: alangratz.com
Poveștile se „încrucișează”, adică alternează de la un capitol la altul, și amândouă au un final marcant. Într-un fel, cartea vorbește despre un singur șir de evenimente, și nu două, separate: atacurile teroriste din 2001 au fost cele care au provocat războiul din Afghanistan, deci poveștile au legătură între ele.
Sunt sigur că aceasta este o carte pentru copii, dar are elemente la care nu m-aș fi așteptat: dezastrul e omniprezent în poveștile ambilor copii, Brandon și Reshmina, iar autorul nu pare că încearcă să ascundă asta; groaza este descrisă și surprinsă cu onestitate – orice cititor care încă nu conștientizase gravitatea evenimentelor provocate de teroriști a fost pus pe gânduri de carte (care nu pune accentul pe consecințele politice ale atacurilor, ci pe suferința oamenilor). Mi-a plăcut modul autorului de a scrie atât de liber despre dezastre.
A ști despre o tragedie, adeseori, nu este destul. Ai nevoie de a fi cât mai „aproape” de ea, la propriu sau figurat, să fii conștient de uriașele pierderi morale și materiale și de urmări. Cartea ne „aproprie” de acele întâmplări zguduitoare, ajutându-i pe unii să le conștientizeze.
Cărții nu i-ar fi prins rău niște ilustrații, măcar una la două capitole – să putem vedea căsuța Reshminei, să-l vedem pe Taz și colegii lui, figurile îngrozite ale oamenilor fugind de focul etajelor superioare ale Turnului de Nord…
sursă poză: alanzgratz.com
Știu că este important ca o carte să rezoneze cu cititorii, astfel ea va fi mai pe placul lor, automat. Eu cred că „Zona Zero” reușește pe acest plan, cel puțin în privința durerii pierderii părinților, a mândriei de a ajuta un om când știi că te pui în pericol, nevoia de a avea pe cineva alături de tine la greu (când opțiunea de „a fi bărbat” este o decizie dificilă și înspăimântătoare – Brandon, copilul, este nevoit să se descurce singur în clădirea pe jumătate distrusă, neștiind dacă tatăl lui mai este în viață).
Mi-a mai plăcut și cum personajele sunt umane, din privința modului de a gândi. Acesta se modifică în funcție de situație; nu e tocmai ca în alte cărți, unde personajele au un caracter distinct, care rămâne neschimbat pentru a adăuga efect comic.
Mă bucur că am avut ocazia de a citi o astfel de carte. M-a ajutat să mă conving că durerea maselor de oameni contează și că nu sunt nici eu de neatins. Pe lângă lecțiile prețioase, „Zona Zero” m-a delectat cu întâmplări descrise în detaliu, demne de un film de acțiune pe cinste. V-o recomand cu drag și vă mulțumesc!
