sursă poză autoare: imaginales.fr
Bună! Logodnicii iernii deschide seria Vizitatoarea din oglindă, scrisă de Christelle Dabos, cu o traducere din limba franceză realizată de Elena Ciocoiu și apărută la editura Humanitas. Primul volum, ce-i drept, mi-a lăsat o primă impresie bună și, fiind o carte lungă, am avut despre ce vorbi în recenzia mea. Vă invit să vă faceți un ceai și vă urez lectură plăcută!
Totul era bine pe Pământ, până când acesta a fost fragmentat și despărțit în „arce”.
Ophelie s-a născut pe arca Anima, într-o familie mare, cu o mamă grijulie și un unchi arhivar, atașat de izvoarele sale istorice. Fata are în grijă un muzeu și este o „cititoare”, ceea ce înseamnă că ea poate citi trecutul obiectelor atingându-le, cu anumite limite: mineralele și materia crudă îi sunt inaccesibile.
Ophelie poate, de asemenea, să călătorească prin oglinzi apropiate una de alta, de unde și titlul de „Vizitatoarea din oglindă”.
Vestea lovește ca un camion: prin decizia Decanelor, Ophelie trebuie să se căsătorească cu cineva de pe arca Pol, fără să aibă habar despre cine este vorba sau motivul acestei logodne…
Așa începe povestea încâlcită a acestei biete fete, ajunsă într-un loc mult prea friguros și neprimitor pentru ea, ai cărui locuitori fac rău de la distanță și creează iluzii – totul prin propriile lor puteri. S-ar presupune că Ophelie are măcar libertatea de a se plimba, însă „e prea periculos”…
Tânăra va descoperi, în curând, că societatea Polului are valori morale mult mai simple – iar moartea este la ordinea zilei; în timp ce servitorii vor fi aspru pedepsiți pentru orice greșeală, superiorii lor se dezmață la petreceri (cartea este 14+).
Ophelie descoperă, cu oroare, diversitatea de figuri de la Pol: jandarmi sadici, copii pervertiți, soții interesate, bunici care atentează la viața nepotului, ambasador lipsit de scrupule, toate „sortimentele”!
Cu adevărat, scopul Opheliei acolo este de a supraviețui și de a se pregăti pentru o viață întreagă de soție a unui om pe care nu-l poate iubi…
Mă gândeam: cu cât o carte este mai groasă, cu atât este mai greu ca autorul să mențină interesul cititorului asupra cărții. O carte de 200 de cuvinte este de considerat subțire și cuprinde cu ușurință povestea. Dar cum gândește cineva o carte de 431 de pagini, scris mic, fără ilustrații, care face parte dintr-o serie de 4 cărți? Cum se termină o astfel de serie?
Viitorul lui Ophelie este atât de nesigur, iar modul în care se termină prima carte lasă cititorul dornic să continue povestea. La finalul primului volum, cititorul are stabilită deja o „legătură” suficient de puternică cu Ophelie încât să-i pese de ce o să i se întâmplă în continuare – sau cel puțin este curios să afle cum vor decurge lucrurile după toate acele pățanii.
Iscusința de care autoarea a dat dovadă este incredibilă, mai ales în privința intrigii, te pune pe gânduri.
Mi-a plăcut mult ideea poveștii; așteptând să adorm, obișnuiam să mă gândesc la noi idei de carte sau de film sau de joc video… niciodată nu mi-a trecut prin minte o astfel de idee! Pământul este spart în bucăți numite „arce”, oamenii care trăiesc pe astfel de arce câștigând puteri specifice – nu puteri de supererou, nu neapărat – și societățile separându-se. O fată, aparent obișnuită, de pe pașnica arcă Anima, este brusc aleasă să fie logodnica unui străin. Ea trebuie să se adapteze pe noua arcă, Pol, unde pare că toată lumea vrea să ucidă pe toată lumea.
Deși n-am apucat să citesc decât o carte din această serie, sunt sigur că ea are un mare potențial de a inspira pe alții – alți scriitori, dezvoltatori de jocuri video, regizori… Nu este deloc greu să găsești sute de desene, fanart cu personaje din carte, făcute de cititorii pasionați.
Sigur, povestea de față pune mintea la încercare și o ține ocupată. Am încredere că seria „Vizitatoarea din Oglindă” va fi ca un al doilea Harry Potter pentru mine: un lanț de povești care mă va stăpâni luni întregi.
Este o carte minunată. V-o recomand cu drag, dar să nu uitați că este menită cititorilor de peste 14 ani!
( Carte pusă la dispoziție de editura Humanitas )
