sursă poză autoare: ragazzimondadori.it
Hei, cine poate să-și pună frâu curiozității? Eu recunosc nu pot nicidecum. Și să vă spun acum despre ce este vorba. Știți și voi că toate cadourile, ei, aproape toate, se aduc în niște cutii. Cutii cu fundițe, cu hârtie colorată, cu inimioare, cu tot ce se poate înfrumuseța o cutie cu un cadou înăuntru. Știu ele vânzătoarele cum să facă dintr-o banală cutie, o bijuterie. Pe un raft într-o librărie, am văzut o carte care se cheamă nici mai mult, nici mai puțin „Cutia”. Este o carte scrisă de Isabella Paglia și ilustrată de Paolo Proietti, apărută la Editura Univers în anul 2022.
Până aici nimic interesant veți spune. Nu, nu e chiar așa. Cutia asta mi-a adus aminte de o altă cutie, la fel de interesantă. De cutia cu oaia, pe care Micul Prinț, știți voi, cel care locuiește pe Asteroidul B-612, și-a dorit-o. Autorul, Antoine de Saint Exupery, i-a desenat-o într-o cutie și Micul Prinț a fost atât de fericit că are un prieten, o oaie într-o cutie, pe care putea s-o ducă pe planeta lui.
Roasă de curiozitate am luat cutia în brațe, pardon, cartea în brațe și am zbughit-o afară, să ajung cât mai repede acasă, să aflu ce este în cutia asta. Mai ales că niște animale de pe copertă, curioase și ele, priveau la ea la fel de interesate de conținutul ei. Mi-era teamă că vor descoperi înaintea mea ce-ar putea să ascundă cutia. Nu era de acceptat așa ceva. Dar cum știți și vi se întâmplă mereu, trebuie să îndeplinești niște ritualuri, să strângi din pumni și să ai răbdare. Să plătești la casă, unde sunt oameni la rând, să stai în ambuteiajul de pe bulevardul principal, să ajungi acasă, să te dezbraci, să te speli pe mâini, să stai la masă cu toți ai casei, să… nu mai zic mai departe și abia la culcare să ai plăcerea descoperirii, când în pat mami sau tati o să citească cu tine noua carte.
Vă spun cu toată seriozitatea, are cartea asta niște desene frumoase și delicate exact cum ar trebui să fie niște desene. Animalele despre care vă spuneam sunt și ele curioase și încearcă să descopere ce este în cutie. În cutie era cineva. Și cineva-ul ăsta nu voia în ruptul capului să iasă afară. Degeaba l-au rugat și vulpea și iepurașul și ursul și veverița. Cineva-ul din cutie nu voia să iasă afară.
O fi timid, o fi speriat, o fi … Poate se teme de noi, și-au spus animalele care au încercat să-l ademenească cumva cu un spectacol, cu … Gata! Era să vă spun totul. Ei bine am aflat eu cine era de fapt în cutie, chiar odată cu ele, cu animalele din pădure. Dar nu vă spun. Mai bine aflați și voi, citind cartea. Eu pot să vă spun că era nevoie de împrietenire. Era nevoie de niște ritualuri, vedeți? din nou ritualuri, care să dovedească prietenia celor de afară, din jurul său.
Și ei au dovedit lucrul acesta fie că au înțeles, fie că doar au simțit că ar putea fi buni și delicați cu oricine ar fi în cutie. Pentru a-ți face un prieten este nevoie de dăruire, de timp, de dragoste, de grijă și abia atunci poți să ai un prieten. La fel cum și Vulpea s-a împrietenit cu Micul Prinț în cartea pe care tocmai am pomenit-o mai sus. Prietenia este o floare care trebuie îngrijită, udată, curățată, pentru a crește, a îmboboci, a înflori, ca să te poți bucura de frumusețea ei. Și dacă nu ați citi până în prezent cartea Micul Prinț, nu întârziați, pentru că nici nu știți ce lucruri frumoase descoperiți în ea.
Pot doar să vă urez: Lectură plăcută!
