„- (…) și tradusă din engleză de Anastasia Gavrilovici.
– Aaa, în engleză!!
– Nu, este în română dar a fost scrisă mai întâi în engleză și apoi tradusă. Ce o să faci tu marți în clasă. Eu o să citesc în română și tu o să le spui colegilor tăi în olandeză ce citesc. Hai să alegem paginile pe care le vom citi.
– Alegem unele cu text mai puțin, da?!
– Uite cum facem: le alegem pe cele care ne plac cel mai mult și, dacă au text prea mare, citim mai puține pagini. E bine?
– Binee… Îmi place rechinul-de-nisip.”
Mai sunt câteva zile până pe 21 februarie, Ziua Internațională a Limbii Materne, și ne pregătim de zor pentru activitatea de lectură în limba română pe care o vom desfășura la școala lui M., în clasa lui, mai exact. M. cunoaște cartea pe care o vom citi, am lecturat-o deja de vreo două ori în ultimele zile.
Am ales cartea Curiozități uimitoare despre puii animalelor, scrisă și ilustrată de Maja Säfström, tradusă de Anastasia Gavrilovici și apărută la editura Cartier. Cartea există fizic în biblioteca școlii, fiind una dintre cele 10 cărți în limba română din bibliotecă. Mi se pare o ocazie bună de a atrage atenția asupra lor, atât a copiiilor de origine română care văd cum o parte importantă din ei este recunoscută în școală dar și a celorlalți copii, încurajându-i astfel să conștientizeze și să accepte diversitatea.
Avem emoții, bineînțeles. M. (6 ani) nu poate traduce decât 2-3 cuvinte o dată, iar ordinea cuvintelor în propoziție, în limba română este diferită de cea în olandeză. Însă ne vor ajuta și ilustrațiile. Mă bazez mult pe asta. Am ales special o carte de informații, cu date inedite, text pe alocuri haios și cu ilustrații care nu distrag atenția de la ideea principală. Astfel că este destul de greu să nu rămâi cu o informație cât de mică, dar clară după ce o răsfoiești și după activitatea noastră, chiar și atunci când o desfășori în fața a mai mult de 20 de copii care nu înțeleg o boabă românește.
Sunt Simona Popa și scriu, printre altele, rubrica „Limba română în lume” – o serie de articole prin care căutăm să cunoaștem cât mai multe experiențe cu copii români în medii bilingve sau multilingve. De aceea în partea a doua a fiecărui articol invităm alături de noi părinți români care să ne vorbească despre propriile lor experiențe, strategii și gânduri.
De aproape 15 ani locuiesc în Olanda, sunt născută în România și mă numesc Maria. Acum sunt mamă de doi, am un băiețel în vârstă de 5 ani și o fetiță de doi ani. Am luat decizia de a-i crește bilingvi vorbindu-le românește în privat, dar trecând la olandeză când suntem în compania altora. Asta pentru a-i învăța că este politicos să dai o șansă celor din jur să facă parte din conversație, mă refer aici la prieteni sau familie, nu și la necunoscuți.
Deși limba preferată și cea mai puternică a copiilor mei este olandeza, datorită faptului că mai toată lumea de la școală și din comunitatea noastră o vorbește, mi se pare important ca ei să învețe limba română. În plus, faptul că pot vorbi românește cu copiii mei permite o conexiune cu familia mea care încă locuiește în România și contribuie la păstrarea moștenirii noastre culturale.
Pentru a face mai accesibilă învățarea limbii române, m-am gândit să apelez la mici „profesori”, de vârsta copiilor mei. Așadar am încercat să găsesc copilașilor parteneri de joacă români, punând anunțuri pe social media. Rezultatul acestei căutări? Eu mi-am găsit niște prietene excelente, mămici românce, dar când copiii noștri se joacă împreună, preferă să comunice tot în olandeză.
Din această cauză poate fi dificil uneori să țin pasul cu dezvoltarea vocabularului în limba română al copiilor mei, deoarece ei preferă adesea să vorbească în limba de care sunt înconjurați și pe care o stăpânesc cel mai bine. Fiul meu chiar mi-a cerut o dată să vorbesc limba română doar când sunt în vacanță în România și olandeza când suntem acasă, în Olanda. Reacția mea probabil a semănat cu cea a unui copil încăpățânat. Pe scurt, i-am spus „nu”. I-am explicat că el are o parte din familie olandeză, cu care vorbește olandeza, dar și o mamă, unchi, mătușă, bunici ș.a.m.d. români, cu care poate vorbi în română. Dar mai mult am pus accent pe faptul că și el este olandez și român în același timp; de fapt și chinez, dar dacă intrăm prea mult în detalii pierdem esența ideii.
În ciuda acestor provocări, încă văd valoarea în creșterea copiilor într-un mediu multilingv. Ca mamă mai ales, îmi aduce o mare bucurie când îmi aud copiii vorbind românește, chiar dacă sunt doar câteva cuvinte, uneori chiar propoziții întregi. Consider că beneficiile bilingvismului depășesc cu mult orice provocări care ar putea veni odată cu asta.
