Biți-Codițe vă recomandă – Ce o fi dincolo de coperta cărții?

Evident că fiecare dintre noi s-a întrebat același lucru: Ce-o fi dincolo? Dacă deschizi o poartă, trebuie să vezi ceva. Poate vezi o casă, poate o grădină, poate o lume întreagă, mai știi? Dacă deschizi o copertă de carte, trebuie să fie ceva. Ei, n-ați nimerit, nu-i chiar așa. Există în cartea „Invizibilii” a Ioanei Pârvulescu, apărută la editura Humanitas, ceva curios: copiii, oamenii devin invizibili. Vă întrebați cum? Foarte simplu: intră fiecare într-o carte și apoi pleacă în aventuri cu personajele ei. O să-mi spuneți că putem foarte bine să-i urmăm și noi. Nuuuu! Nu se poate, dacă te numești Laura și nu știi să citești încă. Eiii? Ce mai spuneți acum? 

Toți colegii ei, fratele, mama, tata, profesorii, bibliotecara știau să citească. Laura nu înțelegea ce vor să spună literele. Le vedea, le știa, dar toate erau doar desene. Foarte frumoase de altfel. „A era în mod clar un acoperiș de cabană, S era uneori un drum în serpentine, pe care iarna poți schia, alteori un șarpe…” și tot așa. Nu știa să citească, deci nu putea înțelege unde și ce făceau personajele cărții, decât după imagini. Observați că era o fetiță foarte bună la desen. Da, dar uneori imaginile pot lipsi ori surprind doar un aspect așa că…vă imaginați voi. Aventura nu poate fi înțeleasă chiar cum ar trebui. Și nici să pricepi nu prea poți, pentru că, spune autoarea: „cărțile bat șaua să priceapă iapa. Iapa e cititorul.” V-ați prins?

Și uite așa,  chiar la ora de lectură ce se desfășura în bibliotecă și chiar de Ziua cititului colegii ei, învățătorul, bibliotecara, toți au dispărut și Laura s-a trezit singură. 

Nu, nu vă speriați, există în orice carte o doză de magie. Laura descoperă o carte vorbitoare din care a ieșit un vrăjitor, Bibliotecarul bibliotecarilor. De la el a aflat că toți au dispărut prin ținuturile din cărțile alese și citite de ei. Îi va putea întâlni pe fiecare doar atunci când va deprinde meșteșugul cititului. Pentru că formula magică prin care intri în carte cu totul este cititul.

Vrând cu tot dinadinsul să-și regăsească prietenii, Laura face față încercărilor propuse de Bibliotecarul bibliotecarilor, trece prin câteva încercări, ca un adevărat personaj din basme și descoperă formula magică – cititul. 

Odată cu acesta află, și odată cu ea aflați și voi, ceva despre egocentrism și cum se scriu compunerile cu titlul: Cum ați petrecut vacanța? Află ceva despre generozitate și dăruire, despre anagrame și întâlnirea dintre două nume și chiar despre reciprocitate, căci cititul nu este o stradă cu un singur sens. „De câte ori vezi un personaj, și personajul te vede și te judecă pe tine”. Descoperă că fiecare este unic și are ritmul lui de „înflorire” și că diversitatea este bună. Află că, uneori, băieții au urechi de măgar și nu prea înțeleg ce spun fetele, despre bunătate, despre timpul din cărți care se dilată și se lungește cum vrea el, că nu există cărți pentru anumite vârste, iar dacă te rătăcești, sigur există pe undeva o fereastră, o ieșire, niște portaluri chiar niște uși de dulap prin care poți evada. Mai află ceva despre jignire, căci singurele lucruri,  pe care nu le poți lua înapoi de la cineva,  sunt cuvintele. 

Și multe alte lucruri, care bat șaua cititorului, se află în această carte, numai după ce Laura învață să citească și intră cu totul în cărțile prietenilor ei. Cărțile acestea sunt foarte cunoscute unora dintre voi. Dacă încă nu le cunoașteți, ar fi bine să intrați dincolo de poarta lor, de coperta lor și vă propune autoarea, o scriitoare foarte cunoscută, câteva: Cinci săptămâni în balon, Fram, ursul polar, Cartea cu Apolodor,  Micul prinț, Muc cel Mic, Aventurile lui Pinocchio, Toate pânzele sus, Aventurile lui Tom Sawyer și ale lui Huckleberry Finn, Alice în Țara Minunilor, Pippi Șosețica, Mica sirenă, Harry Potter, Harap-Alb, Mary Poppins, Habarnam, Gulliver în Țara Piticiloretc. După cum vedeți, o lista mare să tot alegi să trăiești câte aventuri vrei. 

Dacă nu v-am convins încă, poate vă conving ilustrațiile grațioase ale Irinei Dobrescu, ce punctează câteva dintre cele mai cunoscute elemente și secvențe vizuale cu care este însoțit textul autoarei și cărțile enumerate mai sus. Căci despre a citi și a călători în lumea cărților, despre ce foloase aduni din această aventură este vorba în Invizibilii, care devin foarte vizibili în final, despre prieteni și aventurile lor, pe care nu-i poți și nu le poți uita niciodată este vorba, aici, în această carte.

Lectură plăcută, nu numai la Ziua cititului, ci în fiecare zi! 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *