Vă salut! Bine v-am găsit la două noi recenzii proaspete și calde! În exclusivitate, azi vă prezint recenziile cărților Danny, Campionul Lumii și Nightbooks: Captiv în poveste! Vă urez o lectură mirobolantă!
Spectacolul va începe în câteva minute. Vă rog să vă închideți telefo…
Nightbooks: Captiv în poveste, scrisă de J.A. White, tradusă de Oana Dusmanescu și apărută la editura Storia Books.
Alex și Yasmin sunt captivi în apartamentul fermecat al Natashei, o vrăjitoare tânără.
În mod normal, copiii ar evada din apartamentul în care sunt închiși, însă nu e vorba de o încuietoare normală cu niște chei normale… Vreun fel de magie deșteaptă face intrarea imposibil de deschis de către Alex sau Yasmin.
Pentru a rămâne nevătămat, Alex trebuie să compună și să-i citească Natashei o poveste de groază în fiecare noapte (mai știți O mie și una de nopți?), iar Yasmin devine un fel de ajutor al vrăjitoarei…
Cei doi nici nu bănuiesc de ce vrăjitoarea are nevoie de ei.
Interesant, însă, este modul în care vrăjitoarea momește copii în apartamentul ei: ea creează iluzii optice bazate pe ceea ce îi place fiecărui copil (de unde știe?): pentru o fetiță poate fi mâncarea făcută de bunica, pentru un băiat, o alternativă sunt mașinile. Copiii simt o tentație irezistibilă de a intra în acel loc blestemat, odată ce își dau seama că mirosul de mâncare/ unicorn/ motocicletă etc. vine din apartament. Sincer să fiu, oricât de feroce ar părea Natasha, adevărul despre ea îmi provoacă o milă profundă și orice vă imaginați că ar putea fi… mai gândiți-vă o dată!
Această carte combină fantezia cu un soi de aventură, însă ingredientul dominant este, desigur, misterul. Cum se putea altfel? La urma urmei, este vorba de o vrăjitoare care pare să ascundă ceva îngrozitor, ceva care i-ar putea compromite întreaga carieră de vrăjitoare. Am avut nevoie de o altă carte cu și despre vrăjitoare, fiindcă de când am terminat Harry Potter am rămas cu un gol în suflețel, sărăcuțul de mine.
Dar, zău, am ajuns la concluzia că poveștile fantastice sunt de o altă speță, un alt nivel, din punct de vedere al creativității valabile autorului. Când vine vorba de magie, autorul poate să inventeze aproape orice: castele din lână, foarfece moi, plante vorbitoare, ORICE!
Și asta ajută enorm.
Poate d-aia mă simt atașat de Harry Potter și de această carte? Pentru că vorbește de lucruri pe care noi, cei fără de magie, le putem accepta cu greu în realitatea noastră? Pentru că este atât de mult de descoperit într-o lume magică și nu te plictisești niciodată?
Nightbooks m-a impresionat într-un mod bun. Nu-i o carte extraordinară, dar îmi oferă satisfacția mult căutată de un cititor ca mine. 🙂
Și iată și recenzia cărții Danny, campionul lumii, scrisă de Roald Dahl, ilustrată de Quentin Blake, tradusă din engleză de Valentin Oțoiu și apărută la editura Arthur.
Ca orice carte scrisă de Roald Dahl, Danny, campionul lumii mi-a rămas în minte pentru cât e de unică, într-un fel al ei. Alte cărți ale acestui autor au fost nostime, însă în aceasta predomină o seriozitate care nu mă apasă în niciun fel. O seriozitate relaxată, care permite cititorului să se bucure de poveste așa cum se cuvine. Asta mi-a plăcut.
Dar cine este Danny și cum adică este campion mondial? Danny locuiește împreună cu tatăl lui într-o veche rulotă, în spatele unei benzinării pe care tatăl său o deține. El este mecanic, iar băiatul „fură meserie”.
El nu e campion în modul în care v-ați aștepta voi… Danny nu face gimnastică și nici fotbal. Dacă v-aș dezvălui în ce excelează Danny (nu are legătura cu mașinile) aș nărui jumătate de poveste.
Na! Asta e! Citește cartea ca să afli!
Un alt lucru care mi-a plăcut la poveste este relația frumoasă dintre tată și fiu, în pofida lucrurilor pe care ei le fac. În timp ce tatăl pare să se bucure de fiecare moment și în mare parte ignora legile pentru a-și practica hobby-ul vinovat, Danny reușește să deprindă obiceiul tatălui său și dobândește principiul „dacă nimeni nu mă vede, nu-i păcat”.
La urma urmei, ei doi nu fac fărădelegi degeaba… Să știți că ei nu omoară, nu fură sau altceva de genul acesta, deci stați liniștiți!
Credeți-mă, mi-este greu să vă povestesc fără să dau prea multe spoilere. Fac și eu ce pot.
Aceasta-i în definitiv o carte simplă, dar plăcută mie. N-a avut nevoie de multă aventură, nici de creaturi fantastice sau de magie…bucuria este alcătuită din micile plăceri.
Vă mulțumesc și vă invit să citiți aceste cărți!