Astăzi Jurnal de bibliotecar se întoarce completat de doamna bibliotecară Elena Jitaru, de la Biblioteca Municipală „Ion Vlad” Fetești, căreia îi mulțumesc că a acceptat invitația mea.
„Tot privesc prin vitrina largă a bibliotecii și mă gândesc ce lucruri deosebite ar fi de scris? Cred că în toate bibliotecile se petrec aceleași lucruri, se depune aceeași muncă și bibliotecarul se confruntă cu aceleași probleme la un moment dat.
Totuși, cu pași mărunți, gândurile se întorc în urmă cu 21 de ani, când încheiam un legământ cu mine însămi și cu viața, și atunci am hotărât că pot face și altceva. Nu aveam încotro! Pentru schimbările din viața noastră trebuie să fim puternici și dacă nu schimbi nimic, nimic nu se schimbă. Schimbarea poate fi descurajatoare. Apar sentimente de frică și confuzie, de îndoială și nesiguranță pentru că sunt atât de multe necunoscute.
Veneam dintr-un domeniu financiar-bancar și anul 2001 avea să schimbe la 360 de grade viața mea personală. Viața nu stă pe loc. Trebuia doar să accept realitatea și provocarea, provocarea de a trece de la finanțe la cultură. Am acceptat-o și nu am regretat. A fost un debut timid, dar rezultatele au început să apară odată cu trecerea timpului și cu precădere după ce am urmat cursurile de bibliotecar.
Primele mele activități în bibliotecă le-am început chiar cu clasa fetiței mele și cu domnul ei învățător. Da, am pregătit o serbare de Moș Crăciun, am făcut sorcove pentru toți copiii și am dăruit cu drag și câte o felicitare de sărbători. Toate create de mine. Am păstrat legătura cu copiii și până în clasa a patra ne-am tot întâlnit, chiar dacă între timp domnul învățător a plecat din oraș. A fost înlocuit de o doamnă cu care încă mai avem colaborări. Deosebite!
De-a lungul timpului am mai căpătat experiență. M-au ajutat și cititorii. Și partenerii cu care colaboram. De la fiecare am învățat câte ceva și am învățat să-i descopăr pe ei, să le descopăr secretele. În ale cititului, bineînțeles!
Am primit nu odată și provocări din partea adolescenților care se așteptau ca eu să-mi dau seama din prima cam ce le-ar plăcea să citească sau ce carte li s-ar potrivi etc. Trebuie să le capeți încrederea ca să poți colabora cu ei. Mai apoi veneau singuri să-și facă proiectele date de școală chiar în bibliotecă pentru că aici găseau materialul necesar pentru lucrările lor.
Este adevărat că școala este un bun partener și prieten al bibliotecii fiindcă, de-a lungul timpului am avut și avem colaborări constante cu instituțiile de învățământ.
Cu cei mici am pornit de la o idee a lor, aceea de a dona o carte celor mai puțin norocoși. Bineînteles că și biblioteca a participat cu donații de carte către acești elevi, carte pe care la rândul nostru o primisem din donații de la persoane fizice.
În funcție de problemele cu care se confruntă societatea și membrii ei am încercat să ne pliem pe ele și astfel am avut tot felul de acțiuni bazate pe teme ce țineau de familie, de problemele copiilor cu părinții plecați în străinătate, crescuți de bunici sau alte rude. A fost o experiență interesantă și care, sper eu, a alinat multe suflete de copil. Totul s-a desfășurat cu prezența a doi consilieri psihologici de la două școli gimnaziale din oraș.
Un alt proiect drag mie a fost și cel susținut de un trainer educațional, coach NLP, care și-a ales ca segment de vârsta copii între 6 și 12 ani cu care să facă „Atelierul de Lectură”. Timp de un an de zile, Atelierul a avut diverse teme precum Ce poți face cu o idee?, Ora poveștilor, Puterea imaginației etc.
De la lectură am trecut mai apoi și la scenete din poveștile pentru copii ale scriitorilor români. Deși nu are un spațiu generos, biblioteca a găzduit și lansări de carte și recitaluri ale unor artiști cunoscuți precum Ovidiu Scridon și cuplul Mădălina Mantu și Mihăiță Macoveanu, cunoscuți ca ,„Poetul și cântăreața”. Și da, s-a cântat jazz în bibliotecă.
Arta-i artă și e cunoscută tocmai prin frumosul pe care-l răspândește. Vorbesc aici de arta de a coase ie. Cu mai bine de trei ani în urmă s-a constituit în cadrul bibliotecii grupul Șezătoarea ale cărei membre sunt doamne pensionare ce și-au dorit să reînvie tradiția coaserii iei românești. Au creat în timp adevărate ateliere și astăzi putem urmări toată gama lucrului manual: tricotat, croșetat, coaserea goblenului, a mărgelelor pe pânză, lucrări cu care am făcut și expoziții aniversare la Ziua Iei.
În încheiere vreau să vă mai spun că denumirea bibliotecii noastre vine de la numele unui sculptor cunoscut pe plan mondial ca fiind al doilea după Brâncuși sau ca ,,Brâncuși din Bărăgan”. Este vorba despre Ion Vlad (1920-1992) născut la Fetești și plecat la Paris, acolo unde a și trăit, muncit și murit la fel ca mai toți marii artiști adoptați și apreciați mai mult în străinătate decât de propria țară.
