Aveți pe lângă voi sau poate știți vreun adult care vede numai defectele lucrurilor și pe cele ale oamenilor? Cineva care nu este niciodată mulțumit sau care mereu se gândește la ce nu a ieșit bine, cineva care vede doar jumătatea goală a paharului (adică vede doar ce lipsește)? Atunci povestea din această seară v-ar putea explica de ce se întâmplă asta. Poveștile pot explica multe lucruri despre oameni, să știți, poate pentru că au fost create de oameni pentru oameni.
Aceasta este o poveste despre maturizare, despre iubire, despre perseverență. Și începe cu doi copii, Gerda și Kay, și o oglindă.
Despre autor H.C. Andersen vă pot spune că, pe când era copil, tatăl său îi citea mult, îl ducea la teatru și chiar i-a construit unul de jucărie odată. „Andersen își amintește în autobiografia sa că, întrucât își permiteau foarte rar o astfel de vizită (n.n. la teatru), se împrietenise cu distribuitorul de afișe, primea câte unul în fiecare zi și „cu acesta mă așezam într-un colț și-mi imaginam o întreagă poveste, după numele piesei și al personajelor din ea. Aceea a fost prima mea încercare inconștientă de a crea povești.”
Acest citat din The Oxford Companion to Children’s Literature mie îmi spune multe despre creativitate și despre importanța ilustrațiilor în povești.
Crăiasa zăpezilor, din Cele mai frumoase povești de H.C. Andersen, repovestite de Agnès Vandewiele, ilustrate de Jean-Noël Rochut, traduse din limba franceză de Geanina Tivdă și apărute la editura Corint Junior.
Citesc împreună Andra și Anastasia Cuzescu.
Mulțumim editurii Corint Junior pentru acordul de a publica această lectură.
În așteptarea lui Moș Crăciun este un proiect multimedia, de promovare a cititului și, în special, a cititului împreună în rândul familiilor de origine română, din Diaspora.
Proiectul se desfășoară online, în perioada dinaintea Crăciunului și este organizat de Biblioteca Cărți pentru Matei, Hoofddorp, Olanda.
