– Trebuie să mă tund! Nu vreau să crească până aici și aici, să mă ascund. Ca în poezie.
Asta îmi spunea copilul ieri pentru a…, dar cine mai ține minte!? Mie oricum îmi place să aibă el părul un pic mai mare. Și nu despre păr voiam să vă povestesc. Nu! Ci despre poezie. Am citit dintr-o carte de poezii scrisă de Carmen Tiderle într-o seară, eu și copilul adică. Seara a început cam așa:
– Când să citesc poezia, înainte sau după poveste?
– Aaa, nu vreau poezie! De ce trebuie să citești poezie? Nu-mi place poezia.
– Nu-ți place pentru că nu ți-am citit eu suficient de des, îmi fac eu mustrări de conștiință. Deci când să o citesc?
– Acum.
– Înțeleg, începem cu ce e mai puțin plăcut. Pe dos…
– Haha, pe dos, spune copilul parcă pornit să găsească ceva de comentat la fiecare rând.
– Ce faci? Ce faci dacă într-o zi senină … te duci cu el sau stai cu mama ta?, termin eu prima poezie, întorcându-mă spre el.
– Stau cu mama ta, spune copilul amintindu-și probabil discuțiile despre siguranță.
– Stau cu mama mea, reiau eu răspunsul. Citim acum povestea?
– Nu, mai citim o poezie, spune copilul uitându-se la următoarea ilustrație care înfățișa un copil cu pantalonii în vine.
Și tot așa până când, ei bine, am citit mai bine de jumătate din carte, într-o singură seară.
O să vedeți voi, la fel vi se va întâmpla și vouă cu următoarea carte: Selfie cu elfii, scrisă de Carmen Tiderle și ilustrată de Vali Petridean, apărută la editura Vellant.
Citesc și râd împreună Alexia și Amalia Cucu.
Mulțumim editurii Vellant pentru acordul de a publica această lectură.
În așteptarea lui Moș Crăciun este un proiect multimedia, de promovare a cititului și, în special, a cititului împreună în rândul familiilor de origine română, din Diaspora.
Proiectul se desfășoară online, în perioada dinaintea Crăciunului și este organizat de Biblioteca Cărți pentru Matei, Hoofddorp, Olanda.
