Bună, din nou! Amândouă cărțile de astăzi sunt haioase iar una dintre ele mi s-a părut și profundă. Cum poate o carte să te pună bine pe gânduri, dar să fie și amuzantă în același timp? Aflați aici…
„Cum mi-am petrecut vacanța de vară”, scrisă de T.O. Bobe, apărută la editura Humanitas.
Luca, poreclit și RaLuca, este un băiat de 10 ani, iar aceasta este compunerea lui în care ne spune ce a făcut în vacanță. Dar parcă vă aud spunând: „Ce poate fi așa de interesant? Poate că s-a dus la mare sau la munte, poate la bunici, deci de ce ar trebui să citesc asta?”
Ei bine, multe se petrec în imaginația lui Luca dar și în viața (lui) reală: evenimente îngrozitoare, evenimente dezamăgitoare, evenimente mulțumitoare și multe alte soiuri de evenimente. Ca să vă dau o idee despre ce vorbesc, acest copil ajunge să fie răpit, spionează „Teroriști”, ajunge pe mâna „Piraților”, se întâlnește cu extratereștrii, se alege cu un cip în cap și este spionat la rândul lui…
Să nu mai vorbim de Kiti, fata din smoală…
ilustrație din Karlsson de-pe-acoperiș zboară din nou
Un aspect care poate fi observat destul de repede citind cartea este faptul că Luca stă destul de prost cu gramatica, dar ceva și mai interesant este felul în care stilul lui Luca de a scrie se înrăutățește de-a lungul cărții. La început sunt prezente cacofonii pe ici, pe colo, dar pe la final Luca scrie CĂ Aproape t-ie GREU Să citești. Cred că toată treaba asta are legătură cu Luca uitând cum se scrie corect, fiindcă e în vacanță, dar tot efectul acesta mi se pare comic.
Chiar dacă este amuzantă, această carte prezintă aspecte mai puțin plăcute ale vieții, precum certurile dintre părinți, prieteni falși sau răutăcioși, sentimentul că nu ești înțeles și chiar singurătatea. Totuși contrastul dintre tristețe și umor este potrivit, deci cartea mi-a plăcut îndeajuns.
Să nu cumva să credeți că a fost scrisă de un copil de 10 ani!
Vă invit să citiți cartea și să-mi spuneți cum vi s-a părut.
ilustrație din Karlsson de-pe-acoperiș zboară din nou
Karlsson este un omuleț scund, bondoc și (poate un pic prea) încrezut. El are un mic buton pe burtă, care, dacă este apăsat, pornește o elice de pe spatele lui, făcându-l să zboare. Karlsson locuiește pe acoperișul unui bloc, într-o căsuță ascunsă după un coș de fum.
La ultimul etaj, chiar sub căsuța lui Karlsson, stă Frățiorul. El e un copil și, deși firea lui este departe de cea a lui Karlsson, ei sunt buni prieteni și fac multe pozne împreună. Între timp, doamna Bock, menajera, își bate capul cu cei doi și visează să ajungă la televizor!
Ghidușul omuleț al cărui nume este menționat în titlu este, de departe, cel mai simpatic; îi place să-și spună: „bărbat frumos, nemaipomenit de isteț, potrivit de gras și în floarea vârstei”…
ilustrație din Karlsson de-pe-acoperiș zboară din nou
El este personajul meu favorit, mai ales pentru că adeseori devine amuzant fără să vrea sau să știe. E genul meu :).
Dar mi-a mai plăcut și contrastul dintre personalitățile Frățiorului și ale lui Karlsson: primul este un copil ușor de distras, dar inteligent și prudent, care (deseori) dorește să fie ascultător; al doilea însă este mai „dintr-o bucată”, se exprimă de cele mai multe ori într-un mod direct și nu înțelege cum funcționează un TV. Se miră cum încap toți omuleții ăia acolo.
Știți cum e, cu magneții? Polurile opuse se atrag. Cam așa și cu cei doi, despre care vă vorbesc. Relații ca aceasta mă fac întotdeauna să zâmbesc 🙂 .
La început am fost sceptic în legătură cu această carte, dar m-am împrietenit repede cu ea sau, mai degrabă, cu personajele. V-o recomand cu drag și nu uitați să-mi scrieți gândurile voastre dacă o citiți.
Pe data viitoare!
