Acum un an și o lună, începeam seria de articole Jurnal de bibliotecar. Prima pagină a jurnalului a fost completată de Ana Engrad (Răduleț), cea care a pus bazele rețelei Bibliotecile Prichindeilor din Diaspora, înființând la Praga prima astfel de bibliotecă. M-am gândit să o invit din nou să ne împărtășească din gândurile și proiectele sale.
Dragă jurnalule,
Ce multe s-au înâmplat de când nu ți-am mai scris… Da, editurile s-au implicat, asta era nedumerirea cu care am încheiat paginile trecute, or vrea, n-or vrea…
Am început să ne vedem cu tot mai multe familii din Praga pe-afară, la joacă și citit în cadrul unor evenimente bilunare pe care le-am numit „Prichindei în acțiune”. Am cărat cu căruțul copilului sute de cărți, prin tramvaie și prin parcuri, mă mir că nu a cedat.
Care sute, că parcă aveam vreo 50? Acest număr a crescut glorios pentru că am tot primit cărți, o parte de la părinți – care au donat bibliotecii acele povești care „au rămas mici” prichindeilor lor sau le-au împărțit pe cele încă dragi pentru o perioadă de câteva luni la „carte-împarte”.
Editurile din țară au contribuit, fie cu câte o donație, fie cu parteneriate pe termen lung – sunt foarte recunoscătoare Editurii Arthur și Grupului Editorial Art pentru entuziasm și sprijin constant față de bibliotecă (biblioteci, vei vedea!), Cărturești, pentru că împreună am găsit soluția optimă de a organiza comenzi lunare la Praga, cu cost avantajos de transport. Recunoștință am și pentru Editurile Katartis, Signatura, Frontiera, cu care corespondăm frecvent încercând să îmbunătățim oferta de carte disponibilă în diaspora, și pentru editurile care ne-au ajutat măcar o dată dăruindu-ne povești frumoase din portofoliul lor.
Între timp, datorită unei conversații cu Maria de la Biblioteca Românească Olanda, m-am întrebat de ce să nu dau mai departe acest concept – este o soluție ideală pentru diaspora, ca părinții să-și creeze propria bibliotecă, la care să contribuie împreună.
Am creat manuale de bune practici cu ce am învățat până atunci din experiență și am început să dau sfoară în țară despre ce frumos se leagă lucrurile la Praga în jurul cărților pentru copii și despre cum am putea să devenim o rețea cu valori comune. A fost interesant, pentru că în acea perioadă, am întâlnit tot felul de oameni – unii au venit spre mine pentru că își doreau demult să împartă din cărțile lor, fără să știe cum, spre alții m-am dus eu, am crescut împreună sau am mers pe drumuri separate, după caz.
Am auzit atunci și părerea că, de fapt, biblioteca în sine nu are un concept – au apărut biblioteci care funcționează la fel ca cele ale prichindeilor, doar că nu sunt „de prichindei”. A fost un moment dureros, care m-a făcut să mă gândesc că poate, totuși, ce a funcționat la Praga nu e așa de relevant, original, cu vreun know how măreț de transmis mai departe.
Tare mă bucur că nu am renunțat și că „ne-am găsit” cu fetele – coordonatoare ale bibliotecilor tot mai îndrăgite de-acum și în alte părți ale Europei. Biblioteca Prichindeilor există și în (ordine alfabetică ☺) Belgia, Croația, Danemarca, Finlanda(Helsinki), Italia(Bologna), Polonia (Cracovia), Spania (Madrid și Tarragona). Funcționăm independent, dar avem resurse comune – parteneriate, idei, superputerile pe care le împărtășim cu generozitate, planuri mici și mari. Fiecare dintre noi îmbogățește cumva rețeaua, iar beneficiile de a fi împreună sunt neprețuite.
În paralel cu această cucerire europeană care sper să fie tot mai rodnică în timp, să aducă tot mai multă valoare părinților și comunităților de români, la Praga am mutat cărțile într-un spațiu fizic. Biblioteca a funcționat online mai mult de un an, cu întâlniri individuale sau de grup și împrumuturi din cele (acum) peste 600 de titluri disponibile către peste 50 de familii – a devenit parte importantă în viața familiei noastre, însă avea nevoie de mai mult loc de exprimare (că doar nu trăim într-un palat ☺). În primăvară, odată cu mutarea la Jazykový Koutek, au apărut mai multe cărți, mai mulți oameni noi iubitori ai bibliotecii. Dacă tot am avut, dintr-o dată, mai mult spațiu, am lansat și o mini librărie, în parteneriat cu Asteroidul B612 și Cărturești.
Vara aceasta, pentru „Bibliotecile Prichindeilor în Diaspora” primim și finanțare din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni în perioada iunie-noiembrie, și vom îmbogăți oferta de carte cu și mai multe titluri noi, atent selecționate. Odată cu această recunoaștere instituțională a bibliotecii, simt că mai facem un pas important. Către ce? Vom vedea.
PS: Mă uit la ce ți-am povestit acum și mă gândesc la drumul nostru și mi se umple sufletul de bine pentru noi, pentru copiii noștri și pentru toți cei care au sau vor avea prin preajmă o surioară a Bibliotecii Prichindeilor din Praga. Mulțumesc, Univers!
