Recenzia lui Ioan

Bună! Mă bucur să vă prezint astăzi cărțile „Povestea regelui supărat pe clovn” și „Națiunea”. Ce au în comun aceste două cărți este faptul că amândouă vorbesc despre cum guvernarea vine cu beneficii dar și responsabilități. Vă urez o lectură plăcută! 

Națiunea, scrisă de Terry Pratchett, ilustrată de Laura Ellen Anderson, tradusă din engleză de Iulia Arsintescu, apărută la editura Arthur.

„Cei mai mari savanți ai lumii au predat aici vreme de generații, dar copiii noștri continuă să ne întrebe: există stafii? Ce complicat e Omul…”

„Cu cât călătorești mai mult, cu atât te apropii de casă.”

„Durează o viață să înveți să mori.”

„Dar noi, restul, căutăm siguranță și nu găsim nimic. Și totuși, în mințile noastre știm că trebuie să existe ceva, un motiv, un tipar, o ordine, așa că apelăm la tăcuții zei pentru că sunt mai buni decât întunericul. Așa stau lucrurile, băiete. N-am răspunsuri pentru tine.”

Mai ales primele trei citate din această listă sunt, parcă, culese de pe net sau dintr-o cărticică, dar adevărul e că toate pot fi găsite în cartea de față. Vreau să încep prin a vă spune că principalul motiv pentru care îmi place povestea este că în ea personajele gândesc. Analizează. Dezbat împreună subiecte rar discutate și ajung tot împreună la soluții. Totuși, nu toate personajele sunt bune, iar daca sunt rele au tendința de a fi exagerat pe egoiste, obraznice etc. Cred că însușirile exagerate îmbunătățesc cartea, dar există și o parte… neplăcută a acesteia.

Găsesc povestea ca fiind în mare parte încordată, îngrijorătoare și, chiar dacă câteodată un strop de astfel de suspans este benefic, ce-i prea mult strică. Nici nu am găsit prea multă bucurie, ci doar gândire, analiză, dezbatere. Asta nu-i un lucru neapărat rău, dar știind că această carte este destinată copiilor poate ar fi fost mai bine dacă autorul ar fi făcut acțiunea mai ușor de înțeles. Zic și eu.

Printre altele, am observat că stilul autorului se aseamănă cu cel al lui Jules Verne: locul acțiunii este o insulă pustie, cu multe animale, iar supraviețuitorii … abia supraviețuiesc, adică le este greu să găsească adăpost și resurse.

Povestea mi-a dat impresia de lentoare, totuși a fost plăcută și plină de învățături. De aceea v-o recomand cu drag.

Și acum să vorbim despre Povestea regelui supărat pe clovn, scrisă de Matei Vișniec, ilustrată de Andra Bădulescu, apărută la editura Arthur.

Se anunță vremuri glorioase în regatul în care tronul nu are voie să se răcească, regulile castelului sunt scrise pe șorțul bucătăresei și clovnii dorm la picioarele regelui, iar clovnul regal este înlocuit de o clovniță!

Cartea aceasta mă face să mă simt ca în 2018, când în toiul verii mă duceam la o bibliotecă departe de casă unde mă scufundam în ceea eu numesc „lumea cititului” și eram atât de absorbit de cărți încât acestea deveneau un fel de  camuflaj pentru mine. Zilele erau toride, dar descoperisem bucuria lecturii unei cărți ușoare. Învățam să apreciez lucrurile simple. Citeam mai ales cărți subțiri, aproape bizare, ca aceasta.

Precizez că „Povestea regelui supărat pe clovn” nu e doar o poveste, este o piesă de teatru. Cred că scriitorii ar trebui să mai scrie și astfel de creații, chiar dacă nu sunt regizori, pentru că fac cărțile mai interesante. De fiecare dată când am dat de o indicație scenică mi-am și imaginat sala de teatru, cu toți spectatorii și reacțiile lor. Indicațiile scenice adaugă amuzament.

Ce mi-a plăcut la această carte este că nu poți să-ți dai seama dacă este scrisă pentru copii mici sau autorul încearcă să facă o poveste bizară, pentru că avem personaje repetând aceeași întrebare ca și cum ar delira și adulți în toată firea purtându-se ca un copil de 4 ani. La un moment dat, totuși, ciudățenia asta a devenit inconfortabilă.

Iată două strofe care mi-au plăcut, dintr-o poezie despre regi:

Cu un rege nou, se știe,

Pici de fapt din lac în puț.

Ce contează, hai să râdem,

Avem rege nou-nouț.

Hai să râdem cu tristețe,

Să ne bucurăm plângând.

Tot e bine că mor regii

Doar puțin, din când în când.

Cu acest fragment liric  vă spun la revedere, și vă mulțumesc. Pe data viitoare!

Cărțile au fost puse la dispoziție de editura Arthur.

Leave a comment

Your email address will not be published.

%d bloggers like this: