sursă poză : globi.ro
„- Matei, să știi că poți să împrumuți cărți în limba română chiar de la tine, de la școală. Dacă vrei poți să vii mâine să ți le arăt.
Fața copilului de cinci ani și 8 luni se luminează ca un Pom de Crăciun.
-Și poate acum o se învețe și ceilalți copii cuvinte în română, spune Matei care deja a început să învețe cuvinte în engleză de la unii dintre colegii lui.
Matei, peste câteva zile:
-Când o să învăț să citesc o să pot să le citesc colegilor mei o poveste în limba română. Așa mi-a zis profesoara.”
—————
Bună! Sunt Simona Popa, sunt de origine din România și locuiesc de aproape trei ani în Hoofddorp, Olanda. Pentru mine bilingvismul sau multilingvismul este foarte important. Nu a fost dintotdeauna așa… Acest lucru s-a întâmplat în ultimii trei ani, de când eu și familia mea trăim într-o altă țară decât cea în care ne-am născut.
După șase luni de mers la școala olandeză, dacă se trezea în mijlocul nopții, încă buimac, Matei vorbea jumătăți de cuvinte în limba olandeză. Nici înainte, însă, nu mi-am făcut griji cum și în cât timp va învăța cea de a doua limbă.
Pentru mine ca individ dar și ca părinte, a fost întotdeauna important cuvântul și am pus întotdeauna accent pe citit povești și pe conversație. Inițial era important pentru recunoașterea și dezvoltarea copilului ca o ființă demnă, încrezătoare și dezinvoltă. Apoi, după ce ne-am mutat aici, am știut intuitiv că un vocabular bogat în limba română, cea în care copilul a trăit exclusiv în primii aproape 3 ani și cea pe care eu i-o pot transmite cel mai bine, este deja un start foarte bun pentru a învăța o limbă străină. Pentru că, dacă poți, dacă ai resursele și noțiunile necesare pentru a descrie un obiect prin menționarea a 2-3 trăsături, poate făcând și o comparație, într-o limbă, oricare ar fi ea, îți va fi mult mai ușor să asimilezi cuvintele din altă limbă pentru a face aceeași descriere detaliată în cea de-a doua limbă. Ai deja noțiunile într-una din limbi. Faptul că acest lucru este confirmat și de studii de specialitate, este deja o asigurare de care de foarte puține ori beneficiem noi, părinții.
Nu cred că am fost totuși conștientă cât de repede va asimila limba și cultura. Deja, la vârsta de cinci ani și un pic cât avea Matei atunci, am început să caut alte puncte de reper în afara familiei, unde copilul să audă limba română. Iar noi vorbim doar limba română în casă. Îmi închipui că în familiile mixte, provocările sunt și mai mari.
Școala ocupă un loc important în viețile copiilor noștri. Este cel de-al doilea loc unde petrec cel mai mult timp, după casă, iar acasă dorm mai bine de jumătate din timpul petrecut… Așa mi-a venit ideea de a lua legătura cu școala copilului meu pentru a întreba dacă sunt interesați să primească în biblioteca școlii câteva cărți în limba română. Văzusem deja că au vreo treizeci de cărți în limba engleză și câteva în alte limbi. Doar faptul că există cărți în biblioteca școlii, în limba în care vorbești acasă, este deja o recunoaștere importantă și o îmbrățișare totodată a bilingvismului sau multilingvismului care îi caracterizează pe copii noștri. Iar răspunsul a fost unul afirmativ ceea ce ne-a făcut foarte fericiți și mândri după cum se poate vedea din discuția părinte-copil de mai sus.
În continuare am invitat-o pe Loredana Tripp să ne povestească puțin despre experiența familiei ei.
„Noi am plecat din România de mulți ani. În aceasta perioadă, am încercat să vorbim limba română, fără a împrumuta sau a adăuga cuvinte din limba țării de adopție în conversațile noastre cu alți conaționali. Am încercat să nu amestecăm limbile și în acest fel am reușit să ne păstrăm accentul.
Limba pe care o vorbim ne definește. Este atât instrumentul nostru de comunicare, de exprimare a sentimentelor, cât și identitatea noastră. De aceea am ales să-i vorbim copilului nostru, încă din pântec, în limba noastră maternă în cel mai corect mod, evitând să folosim cuvinte „bebelușești”. În acest mod a învățat de la început, să articuleze corect cuvintele în limba română, adecvat etapei de vârstă. Am considerat că este important să poată comunica cu familia din România, mai ales că ei vorbesc doar limba română.
Cum am ales să păstrăm nealterată limba maternă în contextul actual în care ne aflăm, departe de țară?
Să-i transmitem dragostea pentru limba sa maternă, este cea mai de preț moștenire pe care ne-am gândit noi că o putem lăsa copilului nostru. Citindu-i povești, cântând cântece de leagăn sau învățând poezi în limba română, sunt câteva exemple. Îi vorbim când se trezește, când stăm la masă, când mergem la plimbare, când mergem la culcare, în frumoasa limbă românească.”
