Aventura curajosului Pepo

Florentina Pocovnicu, câștigătoare a colocviului organizat de Facultatea de Litere din București, Best Letters, câștigătoare a concursului Treptele devenirii noastre, Ediția I, premiul III și câștigătoare mențiune la concursul Rețeaua literară, ediția V, cu proza Barbă amară, publicație ce va apărea la Editura Tritonic, ne-a acordat un interviu despre cea mai importantă creație a sa pentru copii numită: Cățelul Pepo și dinozaurul său (poveste terapeutică).

A.Z: Unde și când ești născută? Unde ai copilărit?

F.P.: M-am născut într-un sătuc din județul Neamț și anume satul Chilia din comuna Bârgăuani. Simt că acest loc natal m-a apropiat, fără să-mi dau seama, de literatură, căci la câteva minute distanță se află celebrul Han al Ancuței din povestirile lui Mihail Sadoveanu. De asemenea, zona Neamțului este o zonă literară, o zonă care-și are rădăcinile în povestirile lui Ion Creangă, în poeziile lui Vasile Alecsandri și în călătoriile personajelor lui Mihail Sadoveanu. Mi-am petrecut astfel copilăria într-o atmosferă literară și într-un cadru rustic care m-a ajutat să trăiesc, așa cum spunea G. Călinescu despre Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă, „copilăria copilului universal”. Bunica mea și mătușile chiar îmi spuneau, în copilărie, Ion Creangă, deoarece eram un copil neastâmpărat care sărea mereu gardurile, mânca cireșe din copacii vecinilor, se scălda în râu.

A.Z.: Ce școală ai urmat și ce studii superioare ai?

F.P.: Am urmat școala gimnazială din comuna Bârgăuani. De asemenea, am finalizat liceul pedagogic „Gheorghe Asachi” din Piatra Neamț pentru a îmbrățișa frumoasa meserie de educatoare/învățătoare. Am fost mult timp înclinată către matematică, dar în clasa a-X-a, când am citit prima mea carte de literatură universală – Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde – s-a produs un salt care m-a scos din zona științelor exacte și m-a introdus în lumea literară.

În clasa a XI-a am scris prima mea poezie, ca ulterior să compun în jur de 2 volume de poezii în stilul romantic, volume pe care nu le-am publicat fiind mult prea personale. Facultatea de litere din cadrul Universității Al. Ioan Cuza mi-a deschis drumul către multe orizonturi literare la nivel de lectură, dar și la nivel de oportunități pentru a publica. Debutul l-am făcut în Revista Zona literară, fiind remarcată în cadrul cenaclului Junimea de poetul Paul Gorban, poetul Cătălin-Mihai Ștefan și prozatorul Mirel Cană, care ne povestea despre întâlnirea lui cu Nichita Stănescu. Am continuat să public în diverse antologii până ce am finalizat masterul în Literatură universală și comparată. După master am publicat prima poveste pentru copii numită Cățelul Pepo și dinozaurul său.

A.Z.: Ai mai scris și alte cărți?

F.P.: Da, am scris mai multe volume de poezii, dar am decis că nu e momentul să le public fiind mult prea personale. Am publicat doar ce am considerat că pot dezvălui lumii din propriul eu artistic și personal.

A.Z.: Unde a fost publicată Cățelul Pepo și dinozaurul său pentru prima dată?

F.P.: Cartea a fost publicată cu ajutorul Bibliotecii Naționale din România care mi-a acordat un ISBN ocazional. Nu am ales o editură, pentru că am dorit să o public personal, fiind o carte de suflet. Ea a fost editată de prozatorul Lucian Zup, de profesorul și criticul literar Ioan Răducea și de doi profesori universitari (Constantin Dram și Bogdan Neculau). Am colaborat cu Alexandra Rotariu care a realizat ilustrațiile și cu Gabriela Sandu care a realizat grafica.

A.Z: Cum te împarți între rolul de educatoare și cel de scriitoare?

F.P.: Meseria de educatoare a trezit în mine dorința de a scrie pentru copii și implicit de a le oferi o educație prin intermediul poveștilor.

De asemenea, pot spune faptul că sursa mea de inspirație a fost mereu iubirea de cuvinte, iubirea de natură și alte tipuri de iubiri, iar odată cu meseria de educatoare s-a accentuat iubirea față de copii, așa cum spune Augusto Cury „a fi educator înseamnă a fi un poet al iubirii”. Cele două statuturi (de scriitoare și de educatoare) se întrepătrund, căci în prezent copiii sunt muze și totodată public inspirând și validându-mi munca creativă. Cățelul Pepo și dinozaurul său este prima mea poveste terapeutică pentru copiii cu vârste cuprinse între 2 și 8 ani care s-a transformat într-un pachet educațional alcătuit din poveste, cartea de colorat și carte de activități educative. Așadar, meseria de educatoare o completează foarte bine pe cea de scriitoare, întrucât povestea a fost creată din experiența pedagogică și din multele interacțiuni cu cele mai fragile ființe, copiii.

A.Z.: Povestea ta începe să fie cunoscută pe plan național. Crezi că PEPO, personajul tău, va ajunge și în inimile copiilor din alte țări?

F.P.: Într-adevăr, proiectul meu educațional și literar se află la început de drum și implicit pe un drum național. Mi-aș dori foarte mult, așa cum și-ar dori fiecare scriitor, ca povestea mea să devină un bestseller care să încânte și să educe copiii de pretutindeni. Cățelului meu Pepo i-am implementat valori pe care fiecare copil ar trebui să le preia indiferent de cultura din care provine, valori ca: prietenie, curaj, iertare, perseverență. Îmi doresc să pornesc cu PEPO pe un drum internațional pentru a călători împreună spre inima copiilor și spre o educație prin încurajare, pentru că așa cum spunea Anatole France: „90% din educație reprezintă încurajare”.

—–

Autoarea Florentina Pocovnicu, pe lângă toate premiile obținute pe baza eforturilor sale, câștigă zilnic admirația și prietenia micilor cititori, iar Pepo este modelul potrivit pentru a insufla curaj și perseverență.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: