Sursa poză Anne Renaud secondstorypress.ca sursă poză Richard Rudnicki houseofanansi.com
Ce-ar fi lumea fără povești? Îmi place atât de mult întrebarea aceasta că am ajuns să o folosesc ori de câte ori vreau să vorbesc despre povești. E ca un tic! „Ce-ar fi lumea fără cărți?” cred că e mai interesant de întrebat, dar mă rezum să întreb despre povești fiindcă pe acestea le găsesc mai speciale decât oricare alt tip de lectură. Îmi plac poveștile din multe motive, printre ele s-ar număra copiii mei, dar și pentru că, odată ca niciodată, am fost și eu copil!
Despre cărți, povești, personaje, fir narativ sau scriitori avem mereu lucruri de spus, niciodată nu vor rămâne fără păreri, comentarii sau aprecieri. Dar în acest articol voi dezbate o carte care, cred eu, trebuie citită „la rece”, cum s-ar zice.
„Inima mamei mele”, scrisă de Anne Renaud și ilustrată de Richard Rudnicki, editura Cartemma 2017, este o carte care îți dă fiori la orice vârstă. Am citit cartea singură, să fiu sigură că aș putea să o citesc apoi fetițelor mele. De ce? Fiindcă subiectul cărții este Holocaustul. Un subiect dur, dar care nu trebuie nici ascuns, nici negat! Nu e o carte despre prinți și prințese, despre animăluțe cu puteri magice, dar este o carte despre eroi. Fania, despre a cărei inimă este vorba în carte, este eroina acestei povești. O supraviețuitoare a celui mai mare genocid al tuturor timpurilor – Holocaustul.
Terminând de citit cartea, mi-am dat seama că nu e doar pentru copii, e o carte pentru orice vârstă deoarece la sfârșitul ei găsim Nota autorului în care sunt așezate explicații despre cum a luat naștere ideea de a extermina grupurile de „rase inferioare” precum evrei, rromi, homosexuali sau persoane cu handicap. Tot în Nota autorului descoperim că, de fapt, povestea a fost inspirată dintr-un caz real. Fania Landau Frainer, evreică din Bialystok, Polonia, a ajuns la Auschwitz în anul 1944, rămânând acolo pentru un an. La ieșirea din lagăr avea doar hainele de pe ea și o inimă „mare cam cât un fluture”. Aceasta ținea în loc de felicitare, un cadou oferit de colegele Faniei la împlinirea celor douăzeci de ani. Era cel mai minunat și mai frumos lucru care i se întâmplase de când ajunsese în lagărul de exterminare.
Povestea Faniei Landau a impresionat-o atât de mult pe autoarea Annne Renaud încât aceasta și-a dorit să așeze pe hârtie varianta cea mai apropiată de realitate, lăsând numele Fania și pentru mama din poveste.
Mă întorc la carte și țin neapărat să vorbesc despre ilustrații. Acestea sunt realizate de Richard Rudnicki, ilustrator multi-premiant de cărți pentru copii, scriitor și pictor. Ilustrațiile sunt cu un puternic impact emoțional, arătând cititorului cum erau femeile din lagăr îmbrăcate – „niște rochii cu dungi gri și albastre” -, cum erau puse în șir lung și trimise-n frig, spre fabrica unde lucrau „câte douăsprezece ore, cot la cot” sau cum dormeau „câte patru, cinci și chiar șase într-un pat, pe o saltea subțire plină de păduchi, fără pernă sau pătură”.
Pe lângă toate astea, cartea prezintă povestea de prietenie legată între prizonierele lagărului de concentrare, dorința arzătoare de a supraviețui și cum se pot construi sau dărui lucruri mărunte care aduc bucurii nemăsurabile.
Deși mai sus am scris că este o carte care trebuie citită „la rece”, iar ilustrațiile sunt cu un puternic impact emoțional, încurajez să fie citită. Mesajul cărții e totuși altul decât Holocaust; mesajul cărții este un amalgam de sentimente: frică, amiciție, curaj, supunere, loialitate sau răutate din partea naziștilor. Totuși, rămâne o carte care descrie o parte din istorie, iar poveștile nu vor fi mereu nici cu happy-end, nici construite doar cu personaje pozitive.
Cartea are coperțile cartonate, scrisul mare și la finalul ei găsim o fotografie cu Fania Landau Frainer la varsta de 85 de ani și o fotografie cu Sandy, fiica Faniei, care în poveste are numele Sorale.
Dacă vă plac cărțile de povești inspirate din istorie, atunci Anne Renaud este autoarea perfectă pentru voi. A scris despre Docul 21 sau despre împărăteasa Irlandei ori despre Festivalul lalelelor din Canada. Mai găsiți și cărți scrise în limba franceză (Mousseline vole au vent, Les Pierres d’Emma) sau în limba engleză (Mr. Crum’s Potato Predicament, Missuk’s Snow Geese).
