Să fii precum pasărea Colibri

sursa poză wangarimaathai.org

Povestea păsării Colibri începe cu un incendiu uriaș care mistuie o pădure. Toate animalele privesc șocate, simțindu-se copleșite și neputincioase. Toate, cu excepția păsării colibri care continuă să meargă înainte și înapoi, până la râu, pentru a lua apă, folosindu-și ciocul minuscul pentru a stinge focul.

„Ești prea mică! Aripile tale sunt prea mici! Ciocul tău este atât de mic!” îi repetau elefantul și celelalte animale. Iar mica pasăre, fără să piardă timpul, le răspunde „Fac tot ce pot!”.

„Ar trebui să fim, întotdeauna, precum pasărea colibri (…) Eu voi fi precum pasărea colibri. Voi face tot ce pot!” spunea Wangari Maathai, „femeia care a plantat milioane de copaci”, atunci când vorbea despre motivația ei și despre mesajul pe care dorea să-l transmită oamenilor.

O ediție destinată copiilor de 6-12 ani, a poveștii primei femei africane care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace, a fost scrisă de Franck Prévot și ilustrată de Aurélia Fronty. Aceasta a fost tradusă în limba română de către Ioana Voica și a apărut la editura Cartemma. 

Cartea a fost publicată, pentru prima oară, în 2011, anul morții lui Wangari Maathai, fiind scrisă, cel mai probabil, încă din timpul vieții ei. Acesta este motivul pentru care, între filele cărții, ne întâlnim cu o femeie care călătorește, sapă și plantează copaci, pe care „președinți din lumea întreagă (…) o ascultă”. 

Povestea pomenește despre copilărie, despre semnificația numelui Wangari, despre șansa acesteia de a merge la școală și de a da bacalaureatul, într-o vreme când „foarte puțini africani învățau să citească”, despre frânturi din istoria Kenyei, despre „Mișcarea Centurii Verzi” și cum, pentru o perioadă, această mișcare a însemnat și activism pentru drepturile femeilor. Despre cum simplul act de a planta un copac a devenit un simbol al democrației.  Și despre multe altele. 

Viața lui Wangari Maathai este impresionantă, activitatea acesteia fiind una complexă,  lucru pe care autorul îl transmite într-un mod realist și fără omisiuni. Din câte am înțeles, există și alte biografii ale lui Wangari Maathai, adresate copiilor, însă aceasta ar fi cea mai cuprinzătoare. Mai mult, Franck Prévot include în biografia sa elemente și evenimente de viață aparent disparate, care, însă, dezvăluie un sens și o traiectorie comună și construiesc motivația acestei femei remarcabile. La finalul cărții, găsim cele mai importante date biografice și poze alb-negru, „pentru o înțelegere aprofundată”.

Cu toate acestea, nu textul este cea mai impresionantă componentă a cărții. Ilustrațiile, realizate de Aurélia Fronty, sunt cele care te seduc prin combinația armonioasă a culorilor vii cu cele întunecate, prin redarea elementelor specifice legate de stilul vestimentar și cel arhitectural, prin realizarea stilizată a copacilor și a păsărilor, prin stilul abstract, în general, și ilustrațiile generoase, în culori variate.

Ceea ce mi se pare cu adevărat semnificativ, însă, este faptul că povestea, dincolo de localizarea ei spațial-temporală, este una universală, prin filosofia ei aplicabilă în orice economie și în orice regim politic. 

Pentru doritori, cartea poate fi completată cu filmul biografic Taking Roots, the vision of Wangari Maathai, realizat de Lisa Merton și Alan Dater, care poate fi găsit aici.

Autorul Franck Prévot a început să publice „cărți accesibile atât copiilor cât și adulților”, în 2003, după ce a devenit profesor și tată. 

Ilustratoarea Aurélia Fronty a studiat designul textil la École Duperré din Paris înainte de a începe să ilustreze cărți pentru copii. Alte cărți ilustrate de ea și traduse în limba română sunt: Malala, pentru dreptul fetelor la educație, Am dreptul să fiu copil – cărți apărute, de asemenea, la editura Cartemma – și Doi frați și un oraș – apărută, de data aceasta, la editura Cartea Copiilor.

Leave a comment

Your email address will not be published.

%d bloggers like this: