Conversație cu inima – povestea din spatele poveștii

O vorbă veche-mi vine acum în minte pentru a începe prezentarea Isabelei Stângu – autor și ilustrator. Viața bate filmul! Chiar dacă în cazul de față nu vorbim despre un film, ci despre o carte pentru copii, știm deja că multe dintre filmele care rulează pe micile ecrane sunt regizate după cărți. 

Isabela Stângu și-a unit toate forțele, pasiunea pentru citit, iubirea pentru cărți și a așezat în pagini așa cum a știut ea mai bine. Și chiar a făcut-o bine! Ca să vă convingeți că ceea ce zic nu sunt doar baliverne, vă invit să citiți interviul de mai jos.

1. Te rog să faci o prezentare despre tine ca om, mamă, soție și apoi autor și ilustrator. 

Sunt Isabela Stângu, mamă, soție și om iubitor de cărți. Rolul de mamă a fost unul transformator pentru mine. În ultimii șase ani, i-am citit zilnic povești, fetiței noastre și acestea împreună cu toate întrebările și curiozitățile inocente, care au venit la pachet, au fost principalele mele imbolduri creative. 

Mi-am dorit mult să ofer mai departe, fetiței mele și tuturor copiilor, o serie din învățăturile trăite sub forma poveștilor.  Așa s-a născut această primă carte „Conversație cu inima” – carte odată cu care am făcut primul pas spre lumea colorată și magică a poveștilor pentru copii, în calitate de autor și ilustrator.

2. Care este meseria ta de bază? 

Pe lângă cea mai frumoasă „meserie” din lume, cea de mamă, lucrez în industria IT  ca software tester. Îmi place mult ceea ce fac tocmai pentru libertatea de creativitate oferită și gândirea „out of the box”. 

3. De unde pasiunea pentru cărți? 

De când mă știu, sunt prietenă cu cărțile și cu poveștile. 

Când nu reușești să călătorești oriunde vrei tu, cărțile sunt cea mai bună opțiune. Tot ele sunt adevărate instrumente de dezvoltare a vocabularului și a imaginației. Cred în puterea cărților de a schimba gândirea și de a te ajuta să depășești multe dintre provocările și greutățile pe care viața ți le oferă.  

Scrisul a devenit pentru mine un adevărat balsam pentru minte și suflet. Scriu constant acum și mai presus de toate scriu pentru că mă bucură.

4. Cum a apărut ideea cărții? 

În ultimii cinci ani, am început să îmi notez constant idei într-o agendă. Ideea cărții „Conversație cu inima” a venit dintr-o dorință și un scop bine definit: acela de a schimba ceva în educația preventivă a copiilor și a părinților. Momentele pline de provocări le-am transformat în învățături scrise pe înțelesul copiilor deoarece cred cu tărie că fiecare copil mic sau mare, merită să își privească propriul corp ca pe cel mai bun prieten al lui.

Mi-am dorit ca din această carte copiii să învețe să își îndrepte privirea și gândurile spre interiorul corpului lor și spre nevoile inimii lor exact așa cum se privesc în oglindă.

Cu ajutorul micuței Maria, o fetiță de numai 5 ani, extrem de curioasă, și prietena ei specială, inima ei, Hailey – un personaj vesel și captivant, copiii învață cum să își asculte propriul lor corp, cum să se împrietenească cu inima lor, cum să aibă cât mai bine grijă de ea și multe, multe alte lucruri.

În plus pentru cine nu a răsfoit încă această carte, vă dezvălui că la sfârșitul ei, se găsesc și o serie de activități și ateliere creative dar și câteva secrete pentru o inimă fericită.

Cartea „Conversație cu inima” se poate răsfoi și comanda aici.

5. Fiind prima carte, primele ilustrații, ai găsit obstacole până la tiparirea cărții? Dacă da, exemplifică, te rog. 

Primul obstacol, în prima parte, am tot fost eu și asta pentru că mă loveam de frica lipsei de experiență. Am avut, însă, din fericire, parte de susținerea și de încurajarea soțului meu, a familiei și a oamenilor dragi cărora le sunt recunoscătoare că au crezut în visul meu. Am învățat că atâta timp cât tu ești cea mai mare piedică în calea împlinirii visului tău și nu muncești suficient pentru el vei rămâne la stadiul de visare. Unul dintre cele mai importante lucruri este să faci câte un pas mic în fiecare zi, pentru a ajunge cât mai aprope de visul tău. 

6. Cum vom afla ce mai fac Maria și inimioara ei, Hailey? 

Maria continuă aventurile în următoarea carte alături de Hailey și de un nou prieten absolut fascinant. Până atunci vă invit să dați Follow paginii de Facebook sau de Instagram . Aici voi împărtăși din aventurile și curiozitățile micuței Maria și tot aici voi organiza concursuri și vă voi ține la curent cu noutățile despre cărțile următoare.

7. Te gândești să scrii și despre alte personaje? 

Da, cu fiecare carte din această serie, vor intra în scenă noi personaje ce vor avea parte de noi aventuri, din care copiii vor învăța informații prețioase pentru sănătatea și fericirea lor – dar las surprizele să rămână surprize. ☺ 

În cea de a doua carte, veți face cunoștință cu un personaj cu totul și cu totul fermecător – despre care găsiți două indicii la finalul cărții “Conversație cu inima”. 

Am și alte povești începute, acestea sunt încă la stadiul de manuscris – în lucru.

8. Știm că dedici această carte Sofiei, fetița ta. Care a fost reacția micuței când a văzut cartea în mâinile ei? 

Sunt prea puține cuvinte pentru a descrie bucuria și amalgamul de emoții la vederea ei. A fost un moment memorabil, plin de wow-uri. 

Primul impact au fost ilustrațiile, apoi Sofi s-a oprit la dedicația pentru ea de la începutul cărții și a citit-o cu lacrimi în ochi. A savurat fiecare pagină și nu i-a venit să creadă când a ajuns la paginile unde apar și câteva desene realizate de ea. 

Timp de două săptămâni în fiecare seară, rând pe rând am citit, la dorința ei „Conversație cu inima”.

Bucuria sinceră a copiilor este absolut fermecătoare și mi-aș dori ca această carte să reușească să aducă cât mai multe astfel de zâmbete, pe chipurile copiilor. 

9. Pe lângă mesajul evident al cărții de a ne face timp pentru a ne întreba inimile cum se simt, ce-și doresc, ai un alt mesaj de transmis cititorilor? 

Unul dintre principalele mesaje cu care îmi doresc să rămână cititorii mici și mari este  importanța unei atitudini pozitive, de prietenie adevărată față de propriul corp. Pentru că sănătatea întregului corp depinde atât de stilul de viață pe care îl adoptă și de alegerile pe care le fac cât și de emoțiile pe care învață cum să le gestioneze cât mai bine copiii noștri. 

Toate aceste cărți sunt gândite pentru o împrietenire a copiilor de la o vârstă cât mai fragedă cu fiecare organ al lor. Inima devine un personaj în viața copiilor – care are nevoie de hrană (iubire, sport, alimentație sănătoasă), un organ care trebuie dus totodată și la control periodic. Îmi doresc ca cititorii să se împrietenească cu termenul de prevenție.

Este o carte pe care o poți privi cu alți ochi, de fiecare dată când o citești. O carte despre prietenie – prietenia dintre tine și corpul tău, prietenia dintre părinți și copii, prietenia dintre medic și pacienți, având întâmplări simple dar cu mesaje extrem de valoroase.  

Cartea reprezintă totodată și un valoros instrument al părinților în pregătirea copiilor înainte de orice vizită la medic și în formarea anumitor obiceiuri sănătoase. 

10. Împărtășește-ne o întâmplare amuzantă din copilaria ta pe care ai putea (cândva) să o transpui într-o carte.

Să fi fost într-o primavară, nu îmi mai aduc aminte exact, însă cert este că eram în vizită la o mătușă din București, pe atunci. Nu aveam mai mult de 5 ani. Cum am făcut, cum n-am făcut, am ajuns cu mătușa într-o piață unde dau cu privirea de o lădiță cu pui mici de găină, aurii de îți luau ochii ție om mare, darămite unui copil curios cum eram eu la vârsta aia. 

Și fac cum fac, că tare greu nu era, și o conving pe mătușa să mergem mai aproape de puișori să îi văd mai bine. Îi analizez și văd un pui care stătea singur, singurel într-o parte a lădiței… M-am pus pe plâns că puișorul stă singur și tare aș vrea să îl iau eu să am grijă de el. A încercat să mă convingă că nu avem cum să luăm un puișor, dar în final am convins–o eu să mi-l cumpere. Nu era mai mare decât un pumnișor de al meu la vârsta aia, era galben și pufos. Când ne-am întâlnit cu bunica… ce să vadă – un pui de om cu un pui de găină în mânuțe. L-am băgat pe jumătate în buzunarul de la paltonaș ca nu cumva să îi fie frig. 

Și ca povestea să fie și mai amuzantă, până la casa mătușei trebuia să mergem cu metroul. Așadar, ne urcăm noi în metrou – eu cu puiul în buzunar – și… brusc se ia lumina în metrou moment în care puiul începe a piui. 

După alte câteva zile am ajuns, în partea cealaltă de țară tot cu puișorul meu. L-am învățat și mergea prin casă numai pe piciorul meu, până când a mai crescut și l-am dus la casa bunicilor, unde și-a trăit ultima parte din viață. Aceasta a fost povestea prieteniei dintre o fetiță și un pui de găină. 

Poveștile devin realitate sau, invers, din realitatea noastră putem scrie povești, dacă avem suficientă dorință și ambiție pentru a îndeplini „cerințele”. 

————————————————————

Numele meu este Alina, am 31 de ani și locuiesc în Bruxelles. Sunt mamă de 3, soție, prietenă și fiică în restul timpului. 

Am terminat Facultatea de Litere, specializarea Limba și literatura română – Limba și literatura italiană, în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. 

Am început să scriu articole în cadrul revistei Holistic Multilingual Magazine, unde mi-am găsit „vocația” de redactor. Îmi place mult să scriu, îmi găsesc liniștea așternând idei pe hârtie și sper că acest lucru se va putea vedea în activitatea desfășurată aici, la Cărți pentru Matei.