Biți-Codițe vă recomandă – Jurnal

Știți la ce m-am gândit? O să-mi iau un pseudonim. Cum ce mi-a venit? Să nu mă recunoască nimeni. Să-mi fac un jurnal unde să pot scrie ce vreau. Și nimeni să nu se supere. Aș putea deveni celebră chiar.

Să vedem: dacă aș fi un animal, m-aș deghiza într-o veveriță și m-ar chema, m-ar chema, Vévè. Aș fi vrut eu să fiu o bufniță, să-mi pot roti capul de jur împrejur, dar mi-a luat-o altcineva înainte. Și chiar de aici mi-a venit și mie ideea. Da, de la Eva și de la jurnalul ei. 

Nu știți cine-i Eva? Eva este o bufniță, o bufnițucă. Locuiește în Pomopolis. Am aflat că ar veni cam așa: pom + polis / cetate, oraș = orașul pom sau din pom, pe șoseaua Trunchidepin, Casadincopac, nr.11. Îi plac o mulțime de lucruri care îmi plac și mie. Ne potrivim și la cele care nu-mi plac, cu o singură excepție, veverițele. Mie îmi plac mult veverițele. Eu deja am hotărât ceva în privința veverițelor. 

Eva are un jurnal de toată frumusețea. Adică are chiar mai multe deja. Și nici nu cred că se oprește curând. Jurnalele ei sunt pline de chestii interesante: de planuri, de propuneri, de poze, de întâmplări la care a luat parte și întâmplări la care ar vrea să ia parte, în fine de tot ce poate face, vedea, proiecta, imagina, visa o bufnițucă, așa ca mine, vreau să spun ca Eva. 

Editura Carusel Books (imprint al Editurii Univers) București, s-a hotărât, în 2018, să publice jurnalele acestea, scrise de Rebecca Elliott, pentru toți copiii care știu să scrie și să citească deja. Cum eu știu să scriu, nu chiar la nivel de scriitor, dar cât de cât, m-am hotărât să-mi scriu și eu jurnalul. Știu să și desenez ca Eva, deci voi face și desene, așa  cum are și ea. Și acum să vedem ce-i cu jurnalele Evei. 

Jurnalul unei bufnițe. (nr. 1) Eva și festivalul florilor

Aceasta este prima carte-jurnal dintr-o serie destul de mare. După ce vine de la școală, Eva își plimbă animalul de companie, un liliac pe nume Baxter, ciugulește ceva, face temele ca orice elevă, meșterește niște podoabe și probează ținute vestimentare, ca fetele, se ceartă cu fratele mai mare, ca frații, apelează la prietena ei, care… ce să vezi, era ocupată cu plantarea de flori, căci era primăvară. Activitatea prietenei sale, Lucy, îi dă o idee  grozavă: să propună la școală organizarea unui bal al bobocilor. Mare sarcină! Dar nu numai să propună, dar să-l și organizeze ea, ea singură, pentru că nu-i prea plăcea munca în echipă, nici să ceară ajutor la greu. Zis și făcut. Domnișoara Panăzburlită, învățătoarea, este foarte de acord și o sfătuiește să fie atentă, că este destul de greu pentru o singură bufnițucă.

Vom vedea ce poate cuprinde un festival al florilor îmbobocite, cu ce a fost nevoită să se confrunte și ce a reușit să facă Eva, pentru a se ține de cuvânt și pentru a-și duce la bun sfârșit propunerea și promisiunea, doar dacă citim cărticica asta, care este mică, mică, s-o porți în buzunar, dacă vrei, dar foarte interesantă și plină de idei, cum ar fi să recunoști că ești depășit de situație uneori și ce ar trebui să faci. 

Jurnalul unei bufnițe. (nr. 4) Eva și bufnița cea nouă

Este ceva despre ce ar trebui să învețe toate bufnițele, adică toate fetele și nu numai fetele. De ce zic fetele, pentru că bufnițele sunt niște ele, fete adică, și pentru că, de obicei, noi, fetele, ținem jurnale. Băieții, ca băieții,  sunt mai degrabă cei care trag cu ochiul prin jurnalele noastre, dacă reușesc să pună mâna pe ele. 

Deci ce ar trebui să știm? Că în clasa lor vine o bufniță nouă. Că Eva își dorește să fie prietenă cu ea. Ar trebui să știm că o prietenie se păstrează cu grijă, să nu se rupă. Ar trebui să știm că e bine să ai prieteni noi, dar să nu uiți pe cei mai vechi. Mai aflăm cum se organizează o redacție de revistă  și cum poți câștiga un concurs de desene, cum devii trist când rămâi singur, cum poți să repari ceva ce tocmai ai stricat într-o prietenie, așa ca să mă fac înțeleasă. Veți vedea că este foarte interesant. 

Dar ce mi-a plăcut cel mai mult la jurnalele Evei au fost desenele. Cred că toate  sunt făcute de Eva, deși se precizează undeva că designul original îi aparține Rebecca Elliott. Și se vede cât colo că are o tehnică grozavă la desen, și anume colajul. Adică tai din hârtie colorată forme pe care le unești și le lipești pe foaia de caiet și-ți iese personajul de care ai nevoie ori peisajul. Toate jurnalele sunt pe sistemul acesta. Ici, colo câte un splash de culoare sau desen, în rest numai colaj. Ți-ai putea închipui așa ceva? Vă spun drept că m-am înarmat cu hârtie de toate felurile,  foarfece, lipici și am trecut la treabă numaidecât. Mi-au ieșit niște lucrări de toată frumusețea, aproape ca cele din jurnalele Evei. 

Dacă urmăriți toată seria, n-o să vă pară rău! Mie una mi-au plăcut grozav! 

Vă invit la lectură și la treabă, de ce nu! Eu m-am apucat deja!

Leave a comment

Your email address will not be published.

%d bloggers like this: